7 definiții pentru dăruială
Explicative DEX
DĂRUIALĂ, dăruieli, s. f. (Rar) Dăruire. ◊ Loc. adj. De dăruială = dat în dar2, dăruit. [Pr.: -ru-ia-] – V. dărui.
DĂRUIALĂ, dăruieli, s. f. (Rar) Dăruire. ◊ Loc. adj. De dăruială = dat în dar2, dăruit. [Pr.: -ru-ia-] – V. dărui.
- sursa: DEX '98 (1998)
 - adăugată de ionel_bufu
 - acțiuni
 
DĂRUIALĂ s. f. (Numai în loc. adj.) De dăruială = (dat) în dar, ca dar, de dar. Cînd pleci, îți mai dă și trei dramuri [de tutun] de dăruială. CARAGIALE, la TDRG. Nu mi-e hatul de vînzare... Mi-e hatul de dăruială. TEODORESCU, P. P. 613.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
 - adăugată de LauraGellner
 - acțiuni
 
DĂRUIALĂ ~ieli f. v. A DĂRUI. ◊ De ~ dat sau primit în dar; de dar. [Sil. -ru-ia-] /v. a dărui
- sursa: NODEX (2002)
 - adăugată de siveco
 - acțiuni
 
dăruĭálă f. pl. elĭ. Fam. Acțiunea de a dărui. Lucru dăruit.
- sursa: Scriban (1939)
 - adăugată de blaurb.
 - acțiuni
 
Ortografice DOOM
dăruială (rar) s. f., g.-d. art. dăruielii; pl. dăruieli
- sursa: DOOM 3 (2021)
 - adăugată de gall
 - acțiuni
 
dăruială (rar) s. f., g.-d. art. dăruielii; pl. dăruieli
- sursa: DOOM 2 (2005)
 - adăugată de raduborza
 - acțiuni
 
dăruială s. f., g.-d. art. dăruielii; pl. dăruieli
- sursa: Ortografic (2002)
 - adăugată de siveco
 - acțiuni
 
|    substantiv feminin (F58)    Surse flexiune: DOR    |  nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |  
  |   
  |  
| plural |  
  |   
  |  |
| genitiv-dativ | singular |  
  |   
  |  
| plural |  
  |   
  |  |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
  dăruială, dăruielisubstantiv feminin  
 -  1. Dăruire. DEX '09 DEX '98sinonime: dăruire
-  De dăruială = dat în dar, dăruit. DEX '09 DEX '98 DLRLC
-  Cînd pleci, îți mai dă și trei dramuri [de tutun] de dăruială. CARAGIALE, la TDRG. DLRLC
 -  Nu mi-e hatul de vînzare... Mi-e hatul de dăruială. TEODORESCU, P. P. 613. DLRLC
 
 -  
 
 -  
 
etimologie:
-  dărui DEX '98 DEX '09
 
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.