EPICICLU, epicicluri, s. n. Cerc care se rostogolește fără să alunece în exteriorul și în planul unui cerc de bază fix. – Din fr. épicycle.

epiciclu sn [At: DEX / Pl: ~uri / E: fr épicycle] 1 Cerc care se rostogolește fără să alunece în exteriorul și în planul unui cerc de bază fix Si: (îvr) epicerc. 2 (Glg) Ciclu de eroziune întrerupt înainte de a se fi realizat complet. corectat(ă)

*EPICICLU sm. 💫 Cerc care se presupunea descris de o planetă și al cărui centru se învîrtea în jurul pămîntului, descriind un alt cerc numit „deferent” [fr.].

EPICICLU, epicicluri, s. n. Care se rostogolește fără să alunece în exteriorul și în planul unui cerc de bază fix. – Din fr. épicycle.

EPICICLU s.n. 1. Cerc care se rostogolește fără să alunece în exteriorul și în planul unui cerc de bază fix. 2. (Geol.) Ciclu de eroziune întrerupt înainte de a se fi realizat complet. [Pl. -le, -luri. / < fr. épicycle, cf. gr. epi – deasupra, kyklos – cerc].

EPICICLU s. n. Mic cerc aparent descris de un astru în timp ce centrul său descrie el însuși un alt cerc mult mai mare (deferent).

epiciclu (desp. -ci-clu) s. n., art. epiciclul; pl. epicicluri

epiciclu (-ci-clu) s. n., art. epiciclul; pl. epicicluri

epiciclu s. n. → ciclu