fereastră sf [At: BIBLIA (1688) 6/1 / V: ~stă (Pl: ~rești, ~reste) / Pl: ~re, (rar) ~ești / E: ml fenestra] 1 Deschizătură de formă regulată în peretele unei clădiri, vehicul etc., pentru a lăsa să intre aerul și lumina. 2 Ansamblu format dintr-un cadru fix și din cercevele în care se fixează geamuri, montat în fereastră (1). 3 Ansamblu format din fereastră (1) împreună cu cercevelele care o încadrează și cu geamul fixat în cercevele. 4 (Îvr; îs) ~ de Soare Foișor. 5 (Îvp) Trecere între două stânci Cf portiță, scară, strungă. 6 (Îe) A arunca banii pe ~ A fi risipitor. 7 (Îae) A cheltui bani pe un lucru nefolositor sau de calitate slabă. 8 Loc în care se întâlnește un puț de mină cu o rampă subterană. 9 (Fam; fig) Oră liberă între orele de curs. 10 (Îs) ~ oarbă Adâncitură în perete de forma unei ferestre (1). 11 Deschidere în peretele unui burlan dintr-o sondă petrolieră, pentru a săpa o gaură deviată. 12 (Fiz) Fantă. 13 Spațiul dintre coloanele unui transformator electric. 14 (Glg; îs) ~ tectonică Apariție la suprafața Pământului a unor formațiuni geologice mai noi între altele mai vechi, datorită eroziunii. 15 (Inf) Zonă rectangulară pe un ecran de vizualizare în care se înscriu informații. 16 (Ast; îs) ~ de lansare Perioadă în care este posibilă sau favorabilă lansarea unei rachete spațiale.

FEREASTRĂ (pl. -estre) FEREASTĂ (pl. -ești) sf. 1 Deschizătură în păreții unei case, prin care intră lumina și aerul (🖼 2071): acea casă n’avea nici fereastră nici ușă ISP. 👉 OCHIU ¶ 2 Cercevelele și geamurile puse în această deschizătură: a deschide fereastra ¶ 3 Geam: cînd asudă ferestrele, are să ploaie ȘEZ. [lat. fenĕstra].

FEREASTRĂ, ferestre, s. f. 1. Deschizătură de formă regulată lăsată în peretele unei clădiri, al unui vehicul etc. pentru a permite să intre aerul și lumina; ansamblu format dintr-un cadru fix (v. toc) și din cercevele în care se fixează geamuri; ansamblu format din această deschizătură împreună cu cercevelele care o încadrează și cu sticla fixată în cercevele. V. geam. Dinlăuntru licărea prin fereastra, jumătate de sticlă, jumătate de hîrtie, o lumină slabă spre afară HOGAȘ, M. N. 77. Așa, ca o poveste, pribeagă și măiastră, Cumplitul vînt de iarnă îmi cîntă la fereastră. DEMETRESCU, O. 59. Acea casă n-avea nici fereastră, nici ușă. ISPIRESCU, L. 59. Gerul vine de la munte, la fereastră se oprește. ALECSANDRI, P. A. 113. ◊ Fereastră oarbă = adîncitură în perete, avînd forma unei ferestre și constituind un motiv arhitectonic. ◊ Expr. A arunca banii pe fereastră = a cheltui fără socoteală, a fi risipitor. 2. Locul în care se întîlnește un puț de mină cu o rampă subterană. 3. Fig. (Familiar) Oră neocupată din programul zilnic al unui profesor sau al unui student, intercalată între două ore de curs. – Variantă: fereastă, fereste și ferești (COȘBUC, P. II 141, CREANGĂ, P. 255, EMINESCU, O. I 130), s. f.

FEREASTRĂ ferestre f. 1) Deschizătură în pereții unei clădiri sau ai unui vehicul, făcută pentru a lăsa să pătrundă în interior lumina și aerul. 2) Rama împreună cu geamul fixată în această deschizătură. 3) fig. fam. Oră liberă în orar. [G.-D. ferestrei] /<lat. fenestra

fereastră f. deschizătură în pereții casei prin care intră lumină și aer. [Lat. FENESTRA].

fereástră f., pl. ferestre (lat. fĕnĕstra, it. cat. finestra. Milano, pv. fenestra, fr. fenêtre, sp. hiniestra [= ventana]). Deschizătură făcută în părețiĭ caseĭ ca să intre lumina și aeru. A arunca baniĭ pe fereastră, a-ĭ cheltui fără socoteală. – În est fereastă, pl. fereștĭ.

fereastă sf vz fereastră

❍FEREASTĂ 👉 FEREASTRĂ.

FERESTR'UICĂ, FEREST'UICĂ (pl. -uici) FERESTR'UIE sf. dim. FERE'ASTRĂ: din camera bărbaților este o ferestruică ce dă în celar ISP.; pe urmă o ferestuică se lumină la o casă din tîrg ALECS.; o ferestruie se deschide în păretele de verdeață VLAH..

FERESTRELE AU OCHI, IAR PEREȚII URECHI = Taina greu se păstrează.

fereastră s. f., g.-d. art. ferestrei; pl. ferestre

fereastră s. f., g.-d. art. ferestrei; pl. ferestre

fereastră s. f., g.-d. art. ferestrei; pl. ferestre

fereastră, pl. ferestre

fereastră, -restre.

fereastă (= fereastră) s. f., pl. fereste / ferești

fereastră (ferestre), s. f. – Deschizătură lăsată în peretele unei clădiri, al unui vehicul etc., pentru a permite intrarea aerului. – Mr. fireastră. Lat. fĕnestra (Pușcariu 596; Candrea-Dens., 576; Pascu, I, 85; REW 3242; DAR), cf. alb. fënestü, it. finestra, prov. fenestra, fr. fenêtre). – Der. ferestruică, s. f. (fereastră mică); ferestrar, s. n. (rindea, gealău).

a arunca (cu) banii pe fereastră expr. 1. a cheltui exagerat de mult, a fi risipitor. 2. a achiziționa un produs necorespunzător din punct de vedere calitativ.

a închide fereastra expr. (șc.) a nu copia după fițuică; a nu folosi metode frauduloase de copiere în timpul unui examen.

Doamne fereastră și o bucat’ de ușă albastră expr. (adol., glum.) Doamne ferește!

opt cu ferestrele deschise expr. (șc.) nota trei.

FEREASTRĂ s. 1. geam. (Se uită pe ~.) 2. v. fantă.

FEREASTRĂ s. 1. geam. (Se uită pe ~.) 2. (FIZ.) fantă. (~ pentru radiații corpusculare.)

RÂNDUNICĂ-DE-FEREASTRĂ s. v. lăstun.

rîndunică-de-fereastră s. v. LĂSTUN.