fliușcă¹ sf [At: CONTEMPORANUL V, I, 292 / Pl: ~ște / E: ger Fläschen] (Mol) Un sfert de litră (de rachiu).

fliușcă² sf [At: ȘEZ. V, 73 / Pl: ~ște / E: ns cf frișcă] (Reg) Câine care latră încet și urât.

fliușcă³ sf [At: LIUBA-IANA, M, ap. DA / Pl: ~ște / E: ns cf fleașcă] (Ban) Femeie necuviincioasă și certăreață Si: fliscă¹.

❍FLIUȘCĂ sf. Mold. Bucov. Băn. Ciocan de rachiu, cinzeacă: Trage-o ~ omul, și ’n sfîrșit s’apucă să-și aprindă pipa SPER.; Hai cu fliușca și sîngeapul, C’a rămas badea cu napul VOR [comp. rut. fljaška < germ. Fläschchen].

fliușcă f. Mold. măsură mică de rachiu. [Origină necunoscută].

flĭúșcă f., pl. ca ceașcă (cp. cu rut. flĕáška, germ. flasche, garafă). Nord. Pop. Păhăruț: o flĭușcă de rachiŭ.

fliușcă, fliuști s. f. prostituată

fliușcă, fliuște, s.f. (reg.) 1. un sfert de litră de rachiu; ciocănel. 2. câine care latră urât, aulind. 3. femeie stricată.