FLOCOȘICĂ, flocoșele, s. f. 1. Plantă erbacee din familia gramineelor, acoperită cu peri moi, cu frunze lungi, cu flori alburii sau roșietice (Holcus lanatus). 2. (La pl.) Plantă erbacee din familia compozeelor, cu frunze lanceolate și flori albe-gălbui (Filago arvensis). 3. (La pl.) Plantă erbacee cu frunzele și tulpina păroase și flori mari roșii-purpurii (Lychius coronaria). – Flocoasă + suf. -ică.

flocoșică sf [At: PANȚU, PL.² / Pl: ~șele / E: flocos + -ică] 1 Plantă erbacee din familia gramineelor, acoperită cu peri moi, cu frunze lungi, cu flori alburii sau roșiatice Si: (reg) flocoșiță, iarba-cailor, iarbă-dulce, olei, ovăz-dulce (Holcus lanatus). 2 (Bot) Curcubeu (Lychnis coronaria). 3 (Ent; csc) Albine tinere.

FLOCOȘICĂ sf. 🌿 1 Plantă ierboasă, acoperită cu peri moi, cu flori alburii sau roșietice (Holcus lanatus) (🖼 2142) ¶ 2 = CURCUBEU [flocos].

FLOCOȘICĂ, flocoșele, s. f. 1. Plantă erbacee din familia gramineelor, acoperită cu peri moi, cu frunze lungi, cu flori alburii sau roșietice (Holcus lanatus). 2. (La pl.) Plantă erbacee din familia compozeelor, cu frunze lanceolate și flori alb-gălbui (Filago arvensis). 3. (La pl.) Plantă erbacee cu frunzele și tulpina păroase și flori mari roșii-purpurii (Lychius coronaria). – Flocoasă + suf. -ică.

FLOCOȘELE s. f. pl. Plantă mică cu flori albe-gălbui (Filago arvensis). – Din flocos + suf. -ele.

flocoșică s. f., g.-d. art. flocoșelei; pl. flocoșele

flocoșică s. f., g.-d. art. flocoșelei; pl. flocoșele, art. flocoșelele

flocoșică s. f., g.-d. art. flocoșelei; pl. flocoșele

FLOCOȘICĂ s. (BOT.; Holcus lanatus) (reg.) olei, iarba-cailor, ovăz-dulce.

FLOCOȘICĂ s. v. curcubeu.

FLOCOȘICĂ s. (BOT.; Holcus lanatus) (reg.) olei, iarba-cailor, ovăz-dulce.

flocoșică s. v. CURCUBEU.

flocoșele s. pl. v. ALBUMEALĂ. ALBUMIȚĂ. CURCUBEU. FLOAREA-REGINEI. FLOARE-DE-COLȚ. PARPIAN.