FRECĂȚEI s. m. pl. (Reg.) Aluat nedospit frecat mărunt în palmă sau ras pe răzătoare, care se fierbe în supă. – Frecat² + suf. -ei.

frecăței smp [At: GRIGORIU-RIGO, M. P. I, 160 / E: frecat² + -ei] (Pop) Aluat nedospit frecat mărunt în palmă sau ras pe râzătoare, care se fierbe în supă Si: orzișor, trahana Cf tăiței.

FRECĂȚEI sm. pl. 🍽 Aluat nedospit sau de tăiței, frecat în palmă sau pe răzătoare, care se fierbe în supă.

FRECĂȚEI s. m. pl. Aluat nedospit frecat mărunt în palmă sau ras pe răzătoare, care se fierbe în supă. – Frecat + suf. -ei.

FRECĂȚEI s. m. pl. Aluat nedospit, frecat mărunt în palmă sau ras pe răzătoare, care se fierbe în supă.

FRECĂȚEI m. Preparat culinar din aluat nedospit, făcut în bucăți mici (prin frecare în palme sau fiind trecut prin răzătoare) și fiert în supă. /frecat + suf. ~ei

frecăței m. pl. tăieței lungi.

frecățéĭ m. pl. Aluat frecat cu mîna saŭ pe răzătoare și pus în supă. ca și tăĭețeiĭ.

frecăței (reg.) s. m. pl., art. frecățeii

frecăței (reg.) s. m. pl., art. frecățeii

frecăței s. m. pl., art. frecățeii

FRECĂȚEI 1. Com. în jud. Brăila; 1.518 loc. (1995). 2. Com. în jud. Tulcea; 3.848 loc. (1995). Mănăstirea Çelik-Dere (1838-1844) cu Biserica Adormirea Maicii Domnului; stăreția și chiliile datează din 1901-1902.

FRECĂȚEI s. pl. zdrențe (pl.). (~ fierți în supă.)

FRECĂȚEI s. pl. zdrențe (pl.). (~ fierți în supă.)