frișcă² sf [At: SANDU-ALDEA, U. P. 224 / Pl: ~ști / E: mg fricska] (Pop) 1 Nuia. 2 (Fig) Femeie tânără, zglobie, atrăgătoare, șmecheră și ușor frivolă. 3 (Reg) Nume dat de ciobani câinilor de la stână. 4 (Trs) Bobârnac. 5 (Orn; Ban) Codobatură (Motacilla alba).

FRIȘCĂ² (pl. friști) sf. 1 Vergea, nuia, biciușcă: bat cu friștile în stîlpii polatei BR. -VN. ¶ 2 Fig. familiar Fată tînără, sburdalnică: e o ~ de muiere, de n’are pereche D. -ZAMF..

FRIȘCĂ², friști, s. f. Vergea, nuia. Măi romîne, mai mînă și dumneata boii... Rumînul îmi luă frișca din mînă și eu mă lungii pe fundul carului. SANDU-ALDEA, U. P. 224.

frișcă² sf [ Atestare: Sandu-Aldea U.P.224 Plural: friști Etimologie: din maghiară fricska ] (Popular) 1. Nuia. 2. (Figurat) Femeie tânără, zglobie, atrăgătoare, șmecheră și ușor frivolă. 3. (Regional) Nume dat de ciobani câinilor de la stână. 4. (Translvania) Bobârnac 5. (Ornitologic, Banat) Codobatură (Motacilla alba)

*fíșcă și fríșcă f., pl. ște, ștĭ și șce, scĭ (rudă cu șfichĭ). Vest. Șfichĭ, bicĭ supțire, vîrf de bicĭ orĭ vargă subțire.

frișcă¹ (nuia; femeie tânără) (pop.) s. f., g.-d. art. friștii; pl. friști

frișcă² (nuia, femeie tânără) (pop.) s. f., g.-d. art. friștii; pl. friști

frișcă (nuia, femeie tânără) s. f., g.-d. art. friștii; pl. friști

frișcă s. f. sg. spermă.

FRIȘCĂ s. v. codobatură, nuia, prundar, prundaș, vargă, vergea.

frișcă s. v. CODOBATURĂ. NUIA. PRUNDAR. PRUNDAȘ. VARGĂ. VERGEA.