5 definiții pentru fruncea
Explicative DEX
fruncea sf [At: DOSOFTEI, V. S. 1/2 / Pl: nct / E: ml *fronticella sau frunte + -icea] (Îvr) Frunte (1).
‡FRUNCEA (pl. -cele) sf. Frunte [lat. *frontĭcĕlla].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
frunceá f., pl. ele (lat. *fronticella, dim. d. frons, frunte). Vechĭ. Frunte.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Etimologice
fruncea (-ele), s. f. – (Înv.) Frunte. – Mr. frînțeauă „sprînceană”. Lat. fronticella (Candrea-Dens., 658; DAR). Sec. XVII. Cf. frunte.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Regionalisme / arhaisme
fruncea s.f. (înv.) frunte.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: fruncea
fruncea substantiv feminin
substantiv feminin (F154) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |