2 definiții pentru ftora
Jargon
ftora (Biz.) (cuv. gr. φθορά, „stricare”) v. mutație (3); eh; notație (IV).
Enciclopedice
ftora, ftorale s. f. Semn de modulație sau de alterare a scărilor (gamelor) în muzica bisericească psaltică, alcătuind două categorii: ftorale principale (diatonice, cromatice și enarmonice) și ftorale secundare (diez și ifes). – Din gr. ftora.
- sursa: D.Religios (1994)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: ftora
ftora substantiv feminin
| substantiv feminin (F149) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||