FĂRĂ prep., conj. I. Prep. 1. (Introduce complemente circumstanțiale de mod și atribute, conținând ideea de excludere) Lipsit de... Om fără necazuri. ♦ (În legătură cu cuvinte care arată cantitatea sau măsura, indicând cât lipsește până la o măsură deplină) Este ora zece fără cinci minute. ♦ (În operații aritmetice de scădere) Minus, mai puțin. Patru fără doi. 2. (Introduce complemente circumstanțiale sociative negative) Pot eu să trăiesc și fără tine. ♦ (Introduce complemente circumstanțiale instrumentale negative) A scos cuiele fără clește. II. 1 (Urmat de o propoziție circumstanțială de mod sau de un infinitiv care îi ține locul, are valoarea unei negații) A ascultat fără să răspundă nimic. ♦ (Urmat de o propoziție concesivă sau de un infinitiv care îi ține locul) Deși nu..., cu toate că nu... Fără să fie desăvârșit, e mulțumitor. 2. (Reg.; după negație, cu sens adversativ) Ci, dar. ♦ (Înv.; adverbial) Decât, (în) afară de...; exceptând pe... – Lat. foras „afară”.

fără [At: COD. VOR. 36/11 / V: făr, făre, (reg) fănă, (Trs) for / E: ml foras „afară”] 1 pp (Înv; și îlpp ~ de) (În) afară de... 2 pp (Înv; și îal) Pe lângă... 3 pp (Trs; îlav) Făr de-aceea (sau de-aia) Oricum. 4 av (Îrg) Decât. 5 c (Îrg; în general în construcții negative și în legătură cu „numai”) Decât. 6 c (Înv; în construcții interogative) Dacă nu... Că cine eDumnezeu, fără Domnul? 7 c (Înv; îlc) ~ că... Decât (numai) că... 8 c (Înv; îal) Exceptând că... 9 pp (Înv; îlc) ~ ce... Pe lângă că... 10 c (Înv; îlc) ~ când... Decât dacă... 11-12 c (Înv; îlav; îlc) decât... Decât. 13 c (Înv; îlc) ~ decât numai... Decât că... 14-15 c (Înv; îlav; îlc) ~ cât, ~ cât numai..., ~ de numai (cât)... Decât (numai) (că)... 16 pp (Înv; îlav) ~ de cu... Decât cu... 17 c (Îrg; după negație, cu sens adversativ; adesea complinit prin „numai”) Ci (1). 18 c (Înv; îlc) ~ de cât Dar. 19 c (Înv; îlc) ~ cât Ci numai. 20 c (Înv; îlc) ~ de numai Însă. 21 c (Îal) Ci (1). 22 c (Urmat de o propoziție circumstanțială de mod sau de un infinitiv care îi ține locul) Are valoarea unei negații A ascultat fără să spună nimic. 23 c (Urmat de o propoziție concesivă sau de un infinitiv care îi ține locul) Deși nu... Fără să fie desăvârșit, e mulțumitor 24 pp (Introduce complemente circumstanțiale de mod și atribute, conținând ideea de excludere) Lipsit de... Om fără necazuri. 25-26 pp (Înv; îljv) ~ șir Incoerent. 27-28 pp (Înv; îljv) ~ cale Nedrept. 29 pp (Pop; îla) ~ (de) căpătâi Sărac. 30 pp (Îal) Vagabond. 31 pp (Înv; îlav) ~ cuvânt (sau ~ de cale) Pe nedrept. 32 (Înv; îlav) ~ rând Necumpătat. 33 pp (Înv; îla) ~ seamă Foarte mulți. 34 pp (Înv; îlav) ~ seamă Extrem de... 35 pp (Înv; îlav) ~ veste Pe neașteptate. 36 pp (Îlav) Brusc. 37 pp (Înv; îlav) ~ (de) vreme De timpuriu. 38 pp (Înv; îla) ~ (de) minte Nebun. 39 pp (îal) Nesocotit. 40 pp (Înv; îc) ~-de-cinste Necinste. 41 pp (Înv; îc) ~-de-dumnezeire Necredință. 42 pp (Înv; îc) ~-fund Prăpastie. 43 pp (Înv; îc) ~-minte Nebunie. 44 pp (Îae) Prostie. 45 pp (Înv; îc) ~-moarte Nemurire. 46 pp (Înv; îc) ~-omenire (sau ~-de-omenie) Cruzime. 47 pp (Înv; îc) ~-rău Nevinovăție. 48 pp (Înv; îc) ~-veste Nesiguranță. 49 pp (Înv; îc) ~-voroavă Liniște. 50 pp (Înv; csnp; îc) ~-vreme Maturitate. 51 pp (Înv; îlav) ~ nemică Nimic. 52 pp (În legătură cu noțiuni care arată cantitatea sau măsura) Indică cât lipsește până la o măsură deplină E zece fără cinci minute. 53 pp (În operații aritmetice de scădere) Minus. 54 pp Introduce complementele circumstanțiale sociative negative Pot să trăiesc și fără tine. 55 pp Introduce complemente circumstanțiale instrumentale negative A scos cinul fără clește. corectat(ă)

fără conj., prep. I 1 (urmat de o prop. circ. de mod sau de un vb. la inf. care îi ține locul; are val. unei negații) Gingașa copilă ceti răvașul... fără să verse măcar o lacrimă (c. NEGR.) 2 (urmat de o prop. conces. sau de un vb. la inf. care îi ține locul) Deși nu..., cu toate că nu... Fără să fie hotărîtor, argumentul său a contribuit la lămurirea problemei. 3 (înv., reg.; după negație; cu sens advers.) Ci, dar. Nici mă iubești, nici mă lași, Făr-numai necaz îmi faci (POP.). ◊ loc. conj. (înv.) Fără că... = decît (numai) că... Fără cînd... = decît dacă... Fără decît numai... = decît că... Fără cît numai... sau fără de numai (cît)... = decît numai (că)... Fără cît = ci numai. 4 (arh.; cu val. adv.; de obicei urmat de „numai”) Decît, (în) afară de...; exceptînd pe... Alți boieri mai aproape nu se aflară, fără numai Preda Buzescu și frate-său (BĂLC.). II prep. (în opoz. cu prep. „cu”; exprimă negarea asocierii sau ideea de excludere) 1 Introduce un atribut sau un nume predicativ care exprimă caracterizarea prin a) Posesie. Sărăcenii erau un sat fără popă (SLAV.); b) Conținut. Pahar fără apă; c) Asociere. Cafea fără zahăr. 2 (după un subst. vb. sau care are un sens apropiat de al unui vb.) Introduce un atribut care exprimă: a) Instrumentul. Pescuitul fără undiță; b) Asocierea. Traiul fără ea devenise de nesuportat. 3 (introduce un circ. de mod) Trăiră mulți ani fără certuri. 4 (introduce un compl. asociativ neg.) A plecat fără sora lui. 5 (întărit de adv. „numai”, „cît”; introduce un circ. de excepție) Nu am întîlnit niciun copac..., fără numai grămezi de ramuri. 6 (introduce un circ. instr. neg.) A scos cuiele fără clește. 7 (în constr. cu num. care exprimă orele, cantitatea sau măsura, indică lipsa unei părți pînă la măsura deplină) Este ora cinci fără zece minute. 8 (în operații aritmetice de scădere; leagă două num.) 10 fără 2 fac 8. 9 Loc.adj., adv. (înv.) Fără cuvînt = pe nedrept. Fără (de) cale v. cale. Fără (de) căpătîi v. căpătîi. Fără (de) minte v. minte. Fără (de) număr v. număr. Fără (de) rînd v. rînd. Fără seamă v. seamă. Fără șir v. șir. Fără (de) veste v. veste. Fără (de) vreme v. vreme. 10 Compuse: (înv.) fără-de-cinste = necinste; fără-de-dumnezeire = necredință; fără-fund = prăpastie; fără-minte = nebunie; fără-veste = nesiguranță; fără-vreme = maturitate; fără-voroavă = liniște. • / lat. fǒras „afară”.

FĂRĂ, conj., prep. I. 1. (Urmat de o propoziție circumstanțială de mod sau de un infinitiv care îi ține locul, are valoarea unei negații) A ascultat fără să răspundă nimic. ♦ (Urmat de o propoziție concesivă sau de un infinitiv care îi ține locul) Deși nu..., cu toate că nu... Fără să fie desăvârșit, e mulțumitor. 2. (Reg.; după negație, cu sens adversativ) Ci, dar. ♦ (Înv.; adverbial) Decât, (în) afară de...; exceptând pe... II. Prep. 1. (Introduce complemente circumstanțiale de mod și atribute, conținând ideea de excludere) Lipsit de... Om fără necazuri. ♦ (În legătură cu cuvinte care arată cantitatea sau măsura, indicând cât lipsește până la o măsură deplină) Este ora zece fără cinci minute. ♦ (În operații aritmetice de scădere) Minus, mai puțin. Patru fără doi. 2. (Introduce complemente circumstanțiale sociative negative) Pot eu să trăiesc și fără tine. ♦ (Introduce complemente circumstanțiale instrumentale negative) A scos cuiele fără clește. – Lat. foras „afară”.

FĂRĂ¹ conj. 1. (Urmat de o propoziție circumstanțială de mod sau de un infinitiv care îi ține locul) Are valoarea unei negații. Cîrdul [de oi] mergea... încet, fără să atingă iarba miriștilor ori a măturilor. PREDA, Î. 145. El și-a ridicat, de lîngă scorbură săculețul cu pește și a purces în fugă spre tîrg, fără să-și ia de la mine rămas-bun. SADOVEANU, N. F. 56. Adesea îmi făceam somnul pe scaun, rezemat de masă, fără a mă atinge cu săptămînile de pat. GHICA, S. 146. Gingașa copilă ceti răvașul... fără să verse macar o lacrimă. NEGRUZZI, S. I 25. Eu răspund dintr-un cuvînt, Făr’să pun ochii-n pămînt. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 44. ♦ (Urmat de o propoziție concesivă sau de un infinitiv care îi ține locul) Deși nu... Fără să fie hotărîtor, argumentul său a contribuit la lămurirea problemei. 2. (Regional; după negație cu sens adversativ, uneori întărit prin «decît», «numai») Ci, dar. Capul meu nu mă duce așa departe, fără de cît, dau socoteală că nimic nu aleargă așa de iute ca gîndul. ISPIRESCU, L. 178. Nici mă iubești, nici mă lași, Făr-numai necaz îmi faci. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 238. Nici frumos nu ești prea tare, Nici gazdă nu ești prea mare, Făr-pe seama dumitale. id. ib. 408. ♦ (Arhaic; cu valoare adverbială, de obicei urmat de «numai») Decît, (în) afară de, exceptînd pe. Ce să fie asta de n-am întîlnit eu, cale de atîtea zile de cînd viu, nici un suflețel de om... fără numai grămezi – grămezi de oase? ISPIRESCU, L. 101. Alți boieri mai aproape nu se aflară, fără numai Preda Buzescu și frate-său. BĂLCESCU, O. II 202.

FĂRĂ² conj. (exprimă un raport privativ) Fără să ochească, a nimerit în țintă. /<lat. foras

făr c, pp vz fără

văraua sfa vz fără^[1]

❍FĂNĂ = FĂRĂ.

fără prep., conjcț.

+fără să loc. conjcț.

fără prep. – 1. Lipsit de. – 2. În afară de, fără a ține seama. – 3. (Conj.) Ci, dar. – Var. făr’. Mr. fără, megl. făr, fǫr, fară, istr. făr de. Lat. fŏrās (Pușcariu 581; Candrea-Dens., 549; REW 3431; DAR); cf. vegl. fure, it. fuora, fuori, prov. for(a)s, v. fr. fors, (fr. hors), sp. fuera, port. foras. Var. făr ar putea reprezenta lat. foris. Cf. și afară. – Intră în compunerea anumitor cuvinte, ca fărădelege, s. f. (nelegiuire), format pe baza sl. bezakonije; fărălegi, vb. (înv., a comite un sacrilegiu sau o nelegiuire).

FĂRĂ conj. v. ci, dar, însă, numai.

FĂRĂ adv. 1. (înv.) bez. (A dat tributul, ~ plocon.) 2. v. minus.

FĂRĂ adv., prep. 1. adv. (înv.) bez. (A dat tributul, ~ plocon.) 2. prep. minus. (5 ~ 3.)

fără conj. v. CI. DAR. ÎNSĂ. NUMAI.

fără, adv. – (reg.; înv.) Numai, decât: „Apoi fără aicea o perit vara tătarii” (Papahagi, 1925: 312; Borșa). – Lat. foras „afară” (Scriban, Șăineanu; Pușcariu, CDDE, DA, cf. DER; DEX, MDA) < *fora, fores „ușă” (Scriban).