GERAH, gerahi, s. m. (Înv.) Chirurg. – Din tc. cerrāh.

gerah sm [At: (a. 1799) URICARIUL I, 97 / V: gearah, girah / Pl: ~i / E: tc čerrah] (Tcî) Chirurg.

GERAH, gerahi, s. m. (Turcism înv.) Chirurg. – Din tc. cerrăh.

geráh m. (turc. [d. ar.] ğerrah). Vechĭ. Chirurg.

gearah sm vz gerah

girah sm vz gerah

gerah (înv.) s. m., pl. gerahi

gerah (înv.) s. m., pl. gerahi

gerah s. m., pl. gerahi

gerah (gerahi), s. m. – Chirurg. Tc. cerrah (Șeineanu, III, 55). Sec. XVIII, înv.

GERAH s. v. chirurg.

gerah s. v. CHIRURG.

GERAH s. m. (Mold., ȚR) Chirurg. A: Pre aceastea unii din gerahi văzîndu-le, au zis că pot să le despartă cu nisteriul. IM 1754, 8^r. Eu m-am dus și am adus un gerah, carele ... în 30 de zile au tămăduit-o și am plătit gerahului. H 1771, 87^r; cf. H 1779², 80^r, 80^v. B: Pre aceastea unii din gerahi văzîndu-le au zis că pot să le despartă cu nisteriul. IM 1730, 12^v. Variante: geraf (H 1779², 80^r). Etimologie: tc. cerrah.