O definiție pentru guiro

Jargon

güiro (cuv. sp. amer.), instrument popular indian din America Latină, introdus în orch. simf. în urmă cu câteva decenii. El este format dintr-o tigvă, care are o porțiune din suprafața sa niște nervuri (în relief). Cu o baghetă mică de metal (10-12 cm) se freacă nervurile, obținându-se un zgomot asemănător cu râcâiala. Echiv. engl. gourd.

Intrare: guiro
substantiv neutru (N73)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • guiro
  • guiroul
  • guirou‑
plural
  • guirouri
  • guirourile
genitiv-dativ singular
  • guiro
  • guiroului
plural
  • guirouri
  • guirourilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)