opțiuni

10 definiții pentru guleai

Explicative DEX

guleai sn [At: CREANGĂ, P. 325 / V: (reg) gulai / Pl: ~uri / E: rs гуляиъ (imperativul lui гулятъ)] (Mol) Chef.

guleáĭ și huleáĭ (eaĭ o silabă) n., pl. urĭ (rut. hulĕáĭ, rus. guleáĭ, imper. d. guleátĭ, a se plimba, a se amuza; guleániĭe, plimbare). Est. Fam. Chef, petrecere, chĭolhan.

gulai sn vz guleai

huleai sn vz guleai

guleaiu n. Mold. chef: are de gând să facă un guleaiu CR. [Rus. GULĬAĬ].

huleáĭ, V. guleaĭ.

Etimologice

gulai (-iuri), s. n. – Ospăț, masă bogată, crăpelniță. – Var. guleai, huleai. Rus. guljaj, imper. de la guljatĭ „a petrece” (DAR).

Sinonime

GULEAI s. v. benchetuială, chef, ospăț, petrecere, praznic, prăznuire.

guleai s. v. BENCHETUIALĂ. CHEF. OSPĂȚ. PETRECERE. PRAZNIC. PRĂZNUIRE.

Regionalisme / arhaisme

huleai, huleaiuri, s.n. (reg.) chef, beție, guleai.

Intrare: guleai
substantiv neutru (N67)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • guleai
  • guleaiul
  • guleaiu‑
plural
  • guleaiuri
  • guleaiurile
genitiv-dativ singular
  • guleai
  • guleaiului
plural
  • guleaiuri
  • guleaiurilor
vocativ singular —
plural —
substantiv neutru (N67)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gulai
  • gulaiul
  • gulaiu‑
plural
  • gulaiuri
  • gulaiurile
genitiv-dativ singular
  • gulai
  • gulaiului
plural
  • gulaiuri
  • gulaiurilor
vocativ singular —
plural —
huleai
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)