‡HABACIU sm. 👕 Un fel de haină de aba: ai vrea poate să umblu în habacii (sic!) ca dumneata? (negr.).

habacíŭ și -gíŭ n., pl. iurĭ și ie (turc. *hebaĭ, d. heba, colb, adică „manta de colb”. Cp. cu tuzluc). Est. Vechĭ. Un fel de mantie. Azĭ. Rar, Iron. Haĭnă lungă și prea largă, rantie: îmbrăcată’n habaciŭ, moartă beată de rachiŭ. – Fals habácĭ (Șăin. Infl. Or.).

habaci s.m. (reg., înv.) un fel de haină de aba.