10 definiții pentru haiku
Explicative DEX
HAIKU, haikuuri, s. n. Poezie japoneză alcătuită din trei versuri, primul și ultimul din cinci silabe, al doilea din șapte. – Din fr. haiku, engl. haikku.
haiku sn [At: MDENC / V: ~-kai / Pl: ~uri / E: fr haiku, eg haikku] (Liv) Poezie japoneză din 17 silabe dispuse în trei grupe.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
HAIKU, haiku-uri, s. n. (Livr.) Poezie japoneză alcătuită din 17 silabe dispuse în trei grupe. – Din fr. haïku, engl. haikku.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de tavilis
- acțiuni
HAIKU s. n. Mic poem clasic japonez, din trei versuri, primul și al treilea heptasilabice, iar al doilea pentasilabic[1], de o deosebită delicatețe a expresiei. (<fr. haïku, engl. haikku) corectat(ă)
- de fapt este chiar invers, silabele sunt împărțite pe versuri 5-7-5 — Ladislau Strifler
- sursa: MDN '08 (2008)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
HAIKU s. n. haiku. (< fr. haïku < cuv. jap.) definiție circulară
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
haiku s. n. Poezie de tip clasic japonez din trei versuri, primul și al treilea pentasilabice, iar al doilea heptasilabic ◊ „Laconismul, economia extremă a haiku-ului nu poate fi comparată cu nici o virtute asemănătoare a vreunei specii lirice europene.” R.lit. 12 XII 74 p. 20. ◊ „Putem vorbi despre noi, așadar, în graiul desenat al unui mare pictor japonez. Ca în haiku-urile tălmăcite, în pendulările cărora legăm două lumi cu aceleași fire ascunse, din desenele lui I.M. se poate citi o poezie a locului și fizionomiilor românești.” R.lit. 10 IV 75 p. 1; v. și 4 X 79 p. 21 (cuv. jap.; cf. engl., fr. haïku; PR 1922, CD; DTL; DEX-S)
- sursa: DCR2 (1997)
- furnizată de Editura Logos
- adăugată de raduborza
- acțiuni
hai-kai sn vz haiku
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Ortografice DOOM
haiku (cuv. jap.) [i pron. ĭ] s. n., pl. haikuuri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
*haiku s. n., art. haikuul; pl. haikuuri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Enciclopedice
HAIKÚ (HAIKAI) (cuv. japonez) s. n. Poem clasic japonez, cultivat începând cu sec. 15; alcătuit din trei versuri, primul și ultimul din cinci silabe, iar al doilea din șapte; se caracterizează printr-o deosebită concizie și delicatețe a expresiei lirice. Au compus h.: Matsuō Bashō (1644-1694), Uejima Onitsura (1661-1738), Yosa Buson (1716-1784), Kobayashi Issa (1763-1827).
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv neutru (N78) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
haiku, haikuurisubstantiv neutru
- 1. Poezie japoneză alcătuită din trei versuri, primul și ultimul din cinci silabe, al doilea din șapte. DEX '09 MDN '08
etimologie:
- haïku DEX '09 DEX '98 MDN '08
- haikku DEX '09 DEX '98 MDN '08