HALĂU, halăie, s. n. (Reg.) Crâsnic (de pescuit). – Din magh. háló.

halău² sn [At: LB / V: hăl~ / Pl: ~laie / E: mg hálό] (Pes) Plasă de prins pește Cf cârsnic.

HALĂU¹, HĂLĂU¹ sbst. 🐟 Plasă de prins pește, crîsnic (🖼 2502): ia și tu halăul ăla și vezi de-i putea să prinzi vr’o fiță de pește (isp.) [ung. háló].

HALĂU s. n. (Reg.) Crâsnic (de pescuit). – Din magh. háló.

HALĂU s. n. (Regional) Plasă de prins pește, asemănătoare cu crîsnicul. Ia și tu halăul ăla și vezi de-i putea să prinzi vro fîță de pește. ISPIRESCU, L. 280.

halău n. plasă de prins pește: ia halăul și vezi de-i putea să prinzi vre-o fâță de pește ISP. [Ung. HÁLÓ].

halăŭ n., pl. ăĭe (ung. hálo, rețea, plasă. V. poclăŭ). Vest. Suc. Tîrboc. Crîsnic, leșnic. – În Dîmb. hălăŭ, în Olt. și alăŭ și (după sîrb. alov și alóv, pl. -oáve. Cp. cu acăŭ, acov. V. valăŭ.

hălău² sm vz halău¹

❍ALĂU² = HALĂU.

halău (reg.) s. n., art. halăul; pl. halăie

halău (reg.) s. n., art. halăul; pl. halăie

halău s. n., art. halăul; pl. halăie

halău (halaie), s. n. – Năvod, plasă de pescuit. – Var. hălău, aloavă. Mag. haló (DAR; Cihac, II, 504), cf. sb., cr. (h)alov (Miklosich, Fremdw., 74), de unde var. Diez, Gramm., I, 128, se gîndea la gr. ἀλιεύειν „a pescui”.

HALĂU s. v. adăpătoare, crâsnic, jgheab, troacă, uluc.

halău s. v. ADĂPĂTOARE. CRÎSNIC. JGHEAB. TROACĂ. ULUC.

halău², s.n. sg. (reg., înv.) ceartă.

halắu, s.n. v. valău („jgheab”).