HEI², heiuri, s. n. (Reg.) Dependință, acaret. – Din magh. hely „loc”.

hei² sn [At: (a. 1791) IORGA, S. D. XII, 188 / V: heli / Pl: ~uri, ~e / E: mg hely] (Reg; mpl) 1 Loc în jurul casei. 2 (Îe) A fî om cu ~ A fi om cumsecade, gospodar, de cuvânt. 3 Loc (de casă), dependințe etc. în jurul casei. 4 Unelte din gospodărie.

HEI², heiuri, s. n. (Mold., Transilv., mai ales la pl.) Dependințe, acareturi. Comisul se ridică și intră în umbra care împresura casa, sub streșinile teilor și-ntre heiurile gospodăriei. SADOVEANU, F. J. 62. Mai mergem prin mănăstire, dacă vrați să-i vedeți heiurile. HOGAȘ, DR. 269. Prispa lipită cu lut, ograda largă, din sus de poartă heiurile gospodăriei, de jur împrejur gard de nuiele încununat cu mărăcini. VLAHUȚĂ, O. A. 423.

HEI², heiuri, s. n. (Reg.) Dependințe, acareturi. ♦ Loc de casă; curte. – Magh. hely „loc”.

1) heĭ n., pl. urĭ (ung. hely, loc.) Mold. Trans. Loc dependent de casă (Vechĭ). Pl. Acareturĭ, dependențe ale caseĭ. V. dichis.

heli sn vz hei²

HEIURI s. n. pl. (Reg.) Dependințe, acareturi. [Pr.: he-iuri] – Din magh. hely „loc”.

heiuri n. pl. Mold. acareturi în jurul casei. [Cf. ung. HÉLY, loc, spațiu].

hei² (reg.) s. n., pl. heiuri

hei² (reg.) s. n., pl. heiuri

heiuri s. n. pl. (sg. hei)

hei (heiuri), s. n. – 1. Teren de construit. – 2. Dependințe, anexe. Mag. hely „loc” (Cihac, II, 723; cf. Gáldi, Dict., 135).

HEI s. v. acaret, dependință.

hei s. v. ACARET. DEPENDINȚĂ.

heli, (heliu), s.n. – (reg.; înv.) Loc, spațiu, punct: „Și Domnezo te-o văzut, / Heli în rai nu ți-o făcut” (Bilțiu, 1990: 43). – Din magh. hely „loc” (MDA).

heli, (heliu), s.n. – Loc: „Și Domnezo te-o văzut, / Heli în rai nu ți-o făcut” (Bilțiu 1990: 43). – Din magh. hely „loc”.