helge [At: CANTEMIR, IST. 106 / V: elci, helci, ~gă, ~gie / Pl: ~gi / E: mg hölgy] (Zlg; reg) 1 Hermină (1). 2 (Îe) Alb ca (sau cum e) ~a Alb strălucitor. 3 Curat lună.

HELGE, helgi, s. f. (Regional) Nevăstuică. Pe cînd șoricăria aceasta se înmulțise într-o proporțiune de speriat, a venit și s-a așezat între dînsa o altă dehanie numită helgea (un fel de nevăstuică) care i-au mîncat. I. IONESCU, D. 352. ◊ Expr. Alb ca (sau cum e) helgea = foarte alb, strălucind de albeață. Uncheșul Haralambie avea pe el straie albe ca helgea. SADOVEANU, N. F. 13. Mirele îmbrăcat cu cămeașă albă ca helgea. SEVASTOS, N. 90. Văzîndu-ne pe mai toți de-a rîndul îmbrăcați cu cămeșuice cusute cu bibiluri și albe cum îi helgea... aruncă o privire părintească spre noi. CREANGĂ, A. 75.

HELGE ~i f. pop. Mamifer carnivor de talie mică având corpul alungit și subțire, picioare scurte și blană brună vara și albă iarna; hermină. /<ung. hölgy

hèlge f. Mold. 1. nevăstuică albă pe burtă și având uneori iarna tot părul alb (Putorius); 2. se zice de ceva foarte alb: alb cumu-i helgea CR. [Ung. HÖLGY, ermelin].

hélge f. (ung. hölgy, nevestică, nevăstuĭcă). Nord. Nevăstuĭcă. Alb ca helgea, foarte alb. Munt. Olt. Adv. Curat helcĭ, foarte curat.

helci sm vz helge

helgă sf vz helge

helgie sf vz helge

helcĭ, V. helge.

helge (reg.) s. f., g.-d. art. helgii; pl. helgi

helge (reg.) s. f., g.-d. art. helgii; pl. helgi

helge s. f., pl. helgi

helge (helgi), s. f. – Nevăstuică (Mustela vulgaris). – Var. helgie, (h)elci. Mag. hölgy „tînără căsătorită” și „nevăstuică” cf. nevăstuică (DAR).

HELGE s. v. cacom, hermelină, hermină.

helge s. v. CACOM. HERMELINĂ. HERMINĂ.

HELGE s.f. (Mold.) Nevăstuică. Guziul orb . . . cu frumusețea feții sale, helgii, în dragostea a multor jiganii intrase. CANTEMIR, IST. Etimologie: magh. helgy (hölgy).

hélge, helgi, s.f. (reg.; înv.) Nevăstuică (Mustela vulgaris). – Din magh. hölgy „doamnă; tânără căsătorită; nevăstuică” (DER, DEX, MDA).

helge, helgi, s.f. – (reg.; înv.) Nevăstuică (Mustela vulgaris). – Din magh. hölgy „doamnă; tânără căsătorită; nevăstuică” (Șăineanu, Scriban, DER, DEX, MDA).

helge, helgi, s.f. – Nevăstuică (Mustela vulgaris). – Din magh. hölgy „doamnă; tânără căsătorită; nevăstuică”.