HIPOCENTRU, hipocentre, s. n. Centrul subteran al unui cutremur de pământ, situat acolo unde au avut loc deplasări de straturi. [Pl. și: (m.) hipocentri] – Din fr. hypocentre.

hipocentru sm [At: DL / Pl: ~ri / E: fr hypocentre] 1 Centru al unui cutremur de pământ, situat de obicei în adâncul scoarței Pământului, acolo unde au avut loc deplasări de straturi. 2 Regiune de unde se propagă un cutremur.

HIPOCENTRU, hipocentri, s. m. Centrul unui cutremur de pământ, situat de obicei în adâncul scoarței pământului, acolo unde au avut loc deplasări de straturi. – Din fr. hypocentre.

HIPOCENTRU, hipocentre, s. n. Centrul unui cutremur plasat de obicei în adîncul scoarței pămîntului unde au avut loc deplasări.

HIPOCENTRU s.n. Centru subpămîntean al vibrațiilor unui cutremur; regiune din adîncul scoarței terestre de unde se propagă un cutremur. [< fr. hypocentre, cf. gr. hypo – sub, kentron – centru].

HIPOCENTRU s. n. loc din interiorul scoarței terestre de unde se propagă spre suprafață undele unui cutremur. (< fr. hypocentre)

HIPOCENTRU ~e n. Centru al unui cutremur, situat în adâncul scoarței terestre; focar seismic. /<fr. hypocentre

hipocentru s. n., art. hipocentrul; pl. hipocentre

hipocentru s. n., art. hipocentrul; pl. hipocentre

hipocentru s. n. → centru

HIPOCÉNTRU (< fr.; {s} hipo¹- + lat. centrum „centru”) s. n. Punctul central al unui focar seismic, de unde începe deplasarea maselor de roci din interiorul Pământului; în funcție de adâncimea din scoarța terestră, determină cutremure: superficiale (10-60 km), intermediare (60-300 km) și adânci (300-800 km).

HIPOCENTRU s. (GEOL.) focar seismic.

HIPOCENTRU s. (GEOL.) focar seismic.