opțiuni
  • info

12 definiții pentru hârbareț

din care

Explicative DEX

HÂRBAREȚ, -Ă, hârbareți, -e, adj. (Reg.) 1. Care gustă din toate mâncărurile; pofticios. 2. Fără căpătâi, haimana; hârbar. – Hârb + suf. -areț.

HÂRBAREȚ, -Ă, hârbareți, -e, adj. (Reg.) 1. Care gustă din toate mâncărurile; pofticios. 2. Fără căpătâi, haimana; hârbar. – Hârb + suf. -areț.

hârbareț, ~riță [At: NEGRUZZI, S. III, 16 / Pl:~rițe / E: hârb + -areț] 1 a (Reg) Care gustă din toate mâncărurile. 2 a Pofticios. 3-4 smf, a Hârbar (4-5).

HÎRBAREȚ, -IȚĂ, hîrbareți, -ițe, adj. 1. Pofticios, care gustă din toate mîncările (din toate farfuriile). Care de care mai năstrușnic, mai hîrbareț, mai hămisit. SLAVICI, la TDRG. 2. Hoinar; hîrbar. Ei hîrbareți vor să fie, Noi credință să păzim. NEGRUZZI, S. III 16.

HÎRBAREȚ, -IȚĂ, hîrbareți, -ițe, adj. 1. Care gustă din toate mîncărurile; pofticios. 2. Hoinar; hîrbar, afemeiat. – Din hîrb + suf. -areț.

hărbar(eț) a. lacom, desfrânat; să umble prin sat hârbar PANN; ei hârbareți vor să fie NEGR. [Origină necunoscută].

hîrbár (Munt.) și hîrbáreț (Mold.), -ă adj. Căruĭa-ĭ place să umble pin hîrburĭ (pin oalele cu mîncare) ca să linchească, lacom.

Ortografice DOOM

hârbareț (reg.) adj. m., pl. hârbareți; f. hârbareță, pl. hârbarețe

hârbareț (reg.) adj. m., pl. hârbareți; f. hârbareță, pl. hârbarețe

hârbareț adj. m., pl. hârbareți; f. sg. hârbareță, pl. hârbarețe

Sinonime

HÂRBAREȚ s. v. derbedeu, golan, haimana, vagabond.

hîrbareț s. v. DERBEDEU. GOLAN. HAIMANA. VAGABOND.

Regionalisme / arhaisme

hârbar(eț), hârbareță, adj. (reg., înv.) 1. lacom. 2. desfrânat.

Intrare: hârbareț
hârbareț1 (fem. -eță) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hârbareț
  • hârbarețul
  • hârbarețu‑
  • hârbareță
  • hârbareța
plural
  • hârbareți
  • hârbareții
  • hârbarețe
  • hârbarețele
genitiv-dativ singular
  • hârbareț
  • hârbarețului
  • hârbarețe
  • hârbareței
plural
  • hârbareți
  • hârbareților
  • hârbarețe
  • hârbarețelor
vocativ singular — —
plural — —
hârbareț2 (fem. -iță) adjectiv
adjectiv (A27)
Surse flexiune: DLRLC
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hârbareț
  • hârbarețul
  • hârbarețu‑
  • hârbariță
  • hârbarița
plural
  • hârbareți
  • hârbareții
  • hârbarițe
  • hârbarițele
genitiv-dativ singular
  • hârbareț
  • hârbarețului
  • hârbarițe
  • hârbariței
plural
  • hârbareți
  • hârbareților
  • hârbarițe
  • hârbarițelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

hârbareț, hârbarețăadjectiv

regional
  • 1. Care gustă din toate mâncărurile. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: pofticios
    • format_quote Care de care mai năstrușnic, mai hîrbareț, mai hămisit. SLAVICI, la TDRG. DLRLC
  • 2. Fără căpătâi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: derbedeu golan golancă haimana hoinar hârbar vagabond
    • format_quote Ei hîrbareți vor să fie, Noi credință să păzim. NEGRUZZI, S. III 16. DLRLC
etimologie:
  • Hârb + -areț. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.