9 definiții pentru ierhă

Explicative DEX

ierhă sf [At: ȘEZ. V, 72/17 / Pl: ? / E: mg irha, ucr ирха] (Reg) Piele de oaie bine tăbăcită, care se aplică la bundiță și pe care se cos flori Si: meșină.

ERHĂ, IERHĂ sf. Mold. Trans. Un fel de piele de vițel, subțire, foarte bine tăbăcită, care se pune pe bondițe și pe care se cos florile ȘEZ. FR. -CDR. [pol. jerha, ung. irha].

Ortografice DOOM

ierhă (reg.) s. f., g.-d. art. ierhei

ierhă (reg.) s. f., g.-d. art. ierhei

ierhă s. f., g.-d. art. ierhei

Etimologice

ierhă s. f. – Piele tăbăcită. Mag. irha sau sb., rut. irha (DAR). În Trans. și Mold.

Regionalisme / arhaisme

ierhă s.f. (reg.) piele de oaie sau de vițel foarte subțire, aplicată pe bundițe și pe care se cos florile; tasma, meșină.

iérhă, s.f. v. irhă.

ierhă, s.f. – v. irhă („ornament”).

Intrare: ierhă
substantiv feminin (F7)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ierhă
  • ierha
plural
genitiv-dativ singular
  • ierhe
  • ierhei
plural
vocativ singular
plural