6 definiții pentru imprecatoriu
Explicative DEX
IMPRECATORIU, -IE adj. (Rar) Care are formă de imprecație. [Pron. -riu. / cf. fr. imprécatoire].
IMPRECATORIU, -IE adj. care are formă de imprecație. (< fr. imprécatoire)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
*imprecatóriŭ, -ie adj. (d. imprecațiune). Care are forma uneĭ imprecațiunĭ: formulă imprecatorie.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
imprecatoriu [riu pron. rĭu] adj. m., f. imprecatorie (desp. -ri-e); pl. m. și f. imprecatorii
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
imprecatoriu [riu pron. rĭu] adj. m., f. imprecatorie (-ri-e); pl. m. și f. imprecatorii
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
imprecatoriu adj. m. [-riu pron. -riu], f. imprecatorie (sil. -ri-e); pl. m. și f. imprecatorii
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: imprecatoriu
imprecatoriu adjectiv
- pronunție: imprecatorĭu
adjectiv (A109) Surse flexiune: DOOM 3 | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
imprecatoriu, imprecatorieadjectiv
- 1. Care are formă de imprecație. DN
etimologie:
- imprécatoire DN