inde av [At: COD. VOR. 62/₅ / V: (înv) înde / E: lat inde] 1 (Îrg) Unde. 2 (Îrg; construit cu „de”) De unde. 3 (Înv) Când.

índe, V. unde.

înde¹ av vz inde

înde² pp [At: CONACHI, P. 54 / V: (Mol; înv) ande / E: în + de] (Îrg) 1 Spre. 2 (Înaintea unui pronume la plural) Între. 3 Împreună.

ánde, V. înde 2.

2) înde sau în de prep. Vechĭ. Rar azĭ. Între: în de eĭ, în de sine (pl.). În: în de sine (în gîndu luĭ). În de alalt, între eĭ, unu pe altu. Spre: în de seară. – Și ande și aden (din a în de, a de în) corect scris a’nde, a den (ceĭa ce astăzĭ ar fi a din): ande voĭ, aden voĭ (între voĭ).

INDE conj. v. unde.

inde conj. v. UNDE.