13 definiții pentru urioc
Explicative DEX
urioc [At: LB / V: arioc (Pl: ~oce, ~oci, ~chi smn), huruioc sn, irioc snm, iroc sn, iuruioc, orioci[1], oroci smp, răvoci, râvoci smp, rioci, roci, ruioc[2] sn, ulioc, ~tioc sn, ~oici[3] smp, uruiec sn, uruioc snm, uruiog sn, uroci smp, uruoci / Pl: ~oace, ~uri sn, ~oci sm / E: ns cf ucr уривок, srb urivak] 1 sn, (rar) sm (Pop) Totalitatea firelor de urzeală de la capătul pânzei care rămân nețesute (și care se taie când se scoate pânza din război) Si: (pop) piedin, (reg) ranță, roit2, (reg) ureznic. 2 sn (Îe) A ajunge la ~ A termina o treabă. 3 sn (Reg; csc) Fire de urzeală care nu încap în spată (și care se fac ghem, pe lângă război) Si: (reg) mânz. 4 sn (Mol; îf uruioc) Urzeală (învârtită pe sul) Si: teară, natră. 5 sm (Reg) Cânepă sau lână cu firul scurt. 6 sn (Trs) Tort2 din stupă.
URIOC, URUIOC sm. = PIEDIN: Foaie verde busuioc, Am ajuns la uruioc (PAMF.); cînd se isprăvește pînza, să împărți uruioc la ori-cine, ca să te scoată pe lumea ailaltă din războiu (GOR.) [srb. urivak].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Andreea H-I
- acțiuni
oroci smp vz urioc
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ulioc sn vz urioc
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
uriioc[1] sn vz urioc
- Variantă care nu figurează la intrarea principală. — gall
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
urioici[1] smp vz urioc
- Variantă care nu figurează la intrarea principală. — gall
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
uroci smp vz urioc
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
uruiec sn vz urioc
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
uruioc2 snm vz urioc
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
uruiog sn vz urioc
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
uruoci smp vz urioc
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
URUIOC 👉 URIOC.
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Andreea H-I
- acțiuni
irióc, V. urioc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv neutru (N20) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv masculin (M98) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | — | — |
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular | — | — |
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv neutru (N20) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv masculin (M98) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | — | — |
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular | — | — |
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv masculin (M98) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | — | — |
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular | — | — |
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv neutru (N2) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv neutru (N21) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv neutru (N20) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv masculin (M98) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | — | — |
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular | — | — |
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv neutru (N20) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv masculin (M98) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | — | — |
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular | — | — |
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
urioc, urioacesubstantiv neutru
- 1. Totalitatea firelor de urzeală de la capătul pânzei care rămân nețesute (și care se taie când se scoate pânza din război). MDA2
- A ajunge la urioc = a termina o treabă. MDA2
- 2. Fire de urzeală care nu încap în spată (și care se fac ghem, pe lângă război). MDA2
- 3. (În forma uruioc) Urzeală (învârtită pe sul). MDA2
- 4. Cânepă sau lână cu firul scurt. MDA2
-
etimologie:
- MDA2
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.