JIDANCĂ, jidănci, s. f. (Fam.) Evreică. – Jidan + suf. -că.

jidancă [At: PAMFILE, J. III, ap. DA / Pl: ~dănci l E: jidan + -că] 1 sf (Pop; prt) Evreică. 2-3 sfa Jidăncuța (3-4). 4 sf (Iht; reg) Știucă (Exos lucius).

JIDANCĂ, jidance, s. f. (Pop. și peior.) Evreică. – Jidan + suf. -că.

JIDAN sm., JIDANCĂ, Mold. JIDAUCĂ (pl. -ce) sf. 1 Evreu, Evreică (mai ales ca termen de dispreț) ¶ 2 sm. 🐦 = CORB-DE-NOAPTE [vsl. židŭ].

JIDĂNCUȚĂ (pl. -țe) sf. 1 dim. JIDANCĂ ¶ 2 Joc cu lăutari (pamf.).

jidancă (pop., peior.) s. f., g.-d. art. jidăncii; pl. jidănci

jidancă (fam.) s. f., g.-d. art. jidăncii; pl. jidănci

jidancă s. f., g.-d. art. jidancei; pl. jidance

jidan (pop., peior.) s. m., pl. jidani

Jidan sb. m., Jidancă sb. f.

jidancă, jidance s. f. 1. (pop., peior.) evreică. 2. afaceristă lipsită de scrupule.

jidancă s.f. (pop.) v. Evreică. Israeliană (v. israelian). Israelită (v. israelit).

jidáncă, jidance, s.f. Evreică. – Din jid + suf. -ancă (DER); din jidan + suf. -că (MDA).

jidancă, jidance, s.f. – Evreică. – Din jid + suf. -ancă (DER); din jidan + suf. -că (MDA).