leancă¹ sf [At: DOSOFTEI, V. S. octombrie, 83^r /22 / Pl: lenci, ~nce / E: ucr лянка] 1 (Pop) Haină lungă până la călcâi, croită după model nemțesc, care se poartă la sărbători. 2 (Mol) Bluză. 3 (Mun; irn) Femeie îmbrăcată prost și neglijent.

leancă² sfs [At: TDRG / E: mg leányka cf srb lijenka] (Trs) 1 Unealtă folosită la purtatul mosoarelor dintr-o parte în alta a pânzei țesute pe pari. 2 (Îe) A umbla sau a o lua (la) ~ A fugi. 3 (Îe) A-și mânca ~ A înșela pe cineva. 4 (Îae) A-și pierde onoarea. 5 (Îlav) Întors ~ Perpendicular.

LEANCĂ, lenci, s. f. (Regional) Haină sărăcăcioasă, veche, zdrențuită. O femeie ca de treizeci de ani, îmbrăcată într-o leancă sărăcăcioasă. CAMILAR, TEM. 15.

LEANCĂ, lenci, s. f. (Reg.) Haină sărăcăcioasă, veche, zdrențuită. – Ucr. ljanka „cămașă din pînză de in”.

leancă f. Mold. bluză. [Rut. LNIANKA].

1) leáncă f., pl. lencĭ (rut. lĕanka, cămașă de in, d. vsl. lĭnu, lat. linum, in). Mold. Vechĭ. Cămașă, bluză. Azĭ. Iron. Haĭnă prea supțire și proastă (halipă, felegă). – Dim. lencuță. V. vinghercă.

2) leáncă f., pl. lencĭ și lence (d. Leanca, Ilinca, Ileana, Elena. Cp. cu chivuță). Munt. Iron. Femeĭe îmbrăcată prost și neglijent.

leancă, lenci.

leancă (lenci), s. f. – 1. Manta. – 2. Haină uzată. – 3. Femeie neglijentă. Rut. ljanka „haină de pînză de in”, din sl. lininŭ „de in” (Cihac, II, 167; Iordan, Dift., 78; DAR), cf. pol. lnjanka. Scriban derivă ultimul sens din numele de femeie (I)leana; cf. totuși, pentru evoluția semantică, buleandră, treanță, hanță, etc. Leancă, s. f. (urzitoare) pare să fie același cuvînt (sensul ar fi de „alergătoare” și expresia a umbla leanca „a hoinări”). Skok 71 și DAR pleacă de la sb. lijenka „prăjină de întins rufele spălate”; dar semantismul nu este convingător.

LEANCĂ s. v. alergătoare.

leancă² s.f. (tehn.; la războiul de țesut; reg.) v. Alergătoare (v. alergător).

leancă¹ s.f. (reg.) v. Bluză.

leancă s. v. ALERGĂTOARE.

LEANCĂ s.f. (Mold.) Haină lungă pînă la călcîie. Deschizîndu-mi leanca, și-au băgat mîna și mi-au pipăit tot trupul. DOSOFTEI, VS. Etimologie: ucr. ljanka.

leancă, lenci, s.f. (înv.) 1. cămașă, bluză; haină subțire, proastă. 2. (fig.) femeie îmbrăcată prost, neglijent.

leáncă, lenci, s.f. (reg.) Gubă zdrențoasă; haină ponosită, ruptă, uzată. – Din ucr. ljanka „haină de pânză de in” (DER, DLRM, MDA).

leancă, lenci, s.f. – (reg.) Gubă zdrențoasă (Papahagi, 1925; Șieu); haină ponosită, ruptă, uzată. – Din ucr. ljanka „haină de pânză de in” (< sl. lininǔ „de in”) (Șăineanu, Scriban; Cihac, Iordan, DA, cf. DER; DLRM, MDA).

leancă, lenci, s.f. – Gubă zdrențoasă (Papahagi 1925; Șieu); haină ponosită, ruptă, uzată. – Rut. ljanka „haină de pânză de in”, din sl. lininǔ „de in”, cf. pol. lnjanka (DER).