libarcă sf [At: MARIAN, INS. 489 / V: (reg) ~băr~, ~bea~ / Pl: ~bărci, (rar) ~rce / E: bg хлебаρка] 1 Insectă din ordinul ortopterelor, de culoare brună-roșcată, care trăiește în locuri întunecoase și se hrănește cu resturi alimentare (Blatta germanica). 2 (Ent; îc) ~-neagră Șvab (Blatta orientalis). 3 (Ent; îc) ~-galbenă Șvab (Phyllodromia germanica). 4 (Ent; Olt; Mun) Borză (Blatta mortisaga). 5 (Ent; Olt) Băligar (Geotrupes stercorarius). 6 (Trs; dep) Femeie care vorbește mult și fără rost.

LIBARCĂ, libărci, s. f. Insectă de noapte din ordinul ortopterelor, avînd înfățișarea unui gîndac de culoare brună-roșcată, care trăiește mai ales în bucătării (Blatta orientalis). V. șvab. Îi mișună gîndurile ca niște libărci. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 304.

LIBARCĂ ~ărci f. Gândac nocturn brun-roșcat care se hrănește cu produse alimentare; gândac de bucătărie; șvab. /<bulg. hlăbarka

libarcă f. 1. gândac negru (Blata); 2. Tr. femeie limbută. [Origină necunoscută].

libárcă f., pl. ărcĭ (bg. hlĕbarka, libarcă). Vest. Un fel de gîndac mare care trăĭește pin bucătăriĭ și grajdurĭ și care ĭese noaptea din ascunzătoare (periplanéta orientális). – În Buc. șfab. V. tarhon 1.

libărcă sf vz libarcă

libearcă sf vz libarcă

libarcă s. f., g.-d. art. libărcii; pl. libărci

libarcă s. f., g.-d. art. libărcii; pl. libărci

libarcă s. f., g.-d. art. libărcii; pl. libărci

libarcă (libărci), s. f. – Insectă (Periplaneta orientalis). Bg. hlebarka, de la hleb „pîine” (Conev 52; Scriban).

libarcă, libărci s. f. (peior.) prostituată.

LIBARCĂ s. 1. v. gândac de bucătărie. 2. v. șvab.

libarcă s.f. I (entom.) 1 (și libarcă-neagră) Blatta orientalis sau Periplaneta orientalis; gândac-de-bucătărie, gândac-de-casă, gândac-negru, șvab¹, șvab-negru (v. șvab¹), <reg.> gâzoabă, pepe-roșie, pleaznă, ploșniță, taracan, tarhan, zgripț. 2 (și libarcă-galbenă) Phyllodromia germanica; corhan, rus¹, șvab¹, șvab-mărunt (v. șvab¹), <reg.> colțan, prus¹, tarhan, tăun. 3 (reg.) v. Băligar (Geotrupes stercorarius). 4 (reg.) v. Borză (v. borz) (Blaps mortisaga). II s.f. 1 (reg.; deprec.) v. Flecară (v. flecar). Guralivă (v. guraliv). Limbută (v. limbut). Palavragioaică. Vorbăreață (v. vorbăreț). 2 (arg.) v. Cocotă. Demimondenă. Depravată (v. depravat). Desfrânată (v. desfrânat). Destrăbălată (v. destrăbălat). Dezmățată (v. dezmățat). Femeie de moravuri ușoare. Femeie de stradă. Femeie ușoară. Imorală (v. imoral). Prostituată. Rufiană (v. rufian). Stricată (v. stricat).

LIBARCĂ s. (ENTOM.) 1. (Blatta sau Periplaneta orientalis) șvab, gîndac-de-bucătărie, gîndac-de-casă, gîndac-negru, (reg.) gîzoabă, taracan, (Bucov.) tarhan. 2. (Phyllodromia germanica) corhan, rus, șvab, (reg.) colțan, prus, tarhan.