lingurice sf [At: H VII, 149 / Pl: ~ / E: lingură + -ice] 1 (Atm; pop) Lingurea (3). 2 (Zlg; Ban) Mormoloc.

lingurice f. Tr. V. linguruș.

lingureá și -ícă f., pl. ele (dim. d. lingură). Lingura peptuluĭ, partea scobită deasupra pînteceluĭ: mă frec la lingurea (ChN. 1, 162). O plantă erbacee cruciferă (cochleária officinális) ale căreĭ frunze, de forma linguriĭ, se întrebuințează în med. contra scorbutuluĭ, scrofulelor și altor boale. – Și -íce, pl. ĭ (Cov.).

LINGURICE s. v. mormoloc.

lingurice s.f. (reg.) 1 (anat.; și, art., linguricea pieptului) v. Furca-pieptului (v. furcă). 2 (zool.) v. Mormoloc. 3 (entom.) v. Păianjen-de-apă (Hydrometra paludum).

lingurice s. v. MORMOLOC.