lingușeală sf [At: PRAV. 205 / Pl: ~eli și (înv) ~le / E: linguși + -eală] 1-7 Lingușire (1-7). 8 (Fig) Ispitire. 9 (Înv) Încurajare. 10 (Pop) Alintare.

LINGUȘEALĂ, lingușeli, s. f. Vorbă sau atitudine lingușitoare; lingușire. Tu umbli cu lingușeli Trei fețe de crai ca să înșeli. TEODORESCU, P. P. 106.

lingușeală f. lingușire momentană.

lingușeálă f., pl. elĭ. Lingușire.

lingușeală s. f., g.-d. art. lingușelii; pl. lingușeli

lingușeală s. f., g.-d. art. lingușelii; pl. lingușeli

lingușeală s. f., g.-d. art. lingușelii; pl. lingușeli

lingușeală

lingușeală, -șeli.

LINGUȘEALĂ s. v. lingușire.

lingușeală s.f. 1 adulare, adulație, flatare, lingușire, măguleală, măgulire, <rar> flaterie, lingușitorie, <fam.> linguș, <înv. și reg. > colachie, olastiseală, șuteală¹, <reg.> mâglisire, <înv.> lingare, lingăriciune, lingărie, lingărire, lingăritură, linguitură, lingușie, lingușitură, măgulitură, molcomire, pohlibuitură, <fig.> gâdilare, tămâiere, <fig.; fam.> perială, perietură, <fig.; fam.; peior.> pupincurism, <fig.; înv.> îmbunare, îmbunătură. Lingușeala șefului enervează pe oamenii onești. 2 lingușire, <fig.; fam.> pisiceală, <fig.; înv.> îmbunare. Încearcă să-i intre soțului pe sub piele prin lingușeli.

LINGUȘEALĂ s. flatare, lingușire, măguleală, măgulire, (înv. și reg.) olastiseală, (Munt.) mîglisire, (înv.) îmbunare, îmbunătură, lingușie, lingușitură, măgulitură, (fig.) tămîiere. (~ unui superior.)