lostopană sf [At: I. IONESCU, C. 6 / V: (reg) ~scobaie, ~scobină, ~scoboaie, ~scoboi sm, ~sco~, ~scovoaie, ~paie, lostopan smn, ~păn, ~pân sm, ~pină, ~oran sm / Pl: ~ne, ~păni, ~pene, ~păi / E: nct] (Reg) 1 Bucată mare de pământ, de lemn, de piatră etc. 2-3 (Pex) Lostopeț (1-2). 4 Porțiune vâscoasă de secreție purulentă, de erupție cutanată etc. 5 (Fig; irn) Femeie grasă.

LOSTOPANĂ ~e f. Bucată mare (de pământ, de piatră, de gheață etc.) care s-a desprins de un masiv. / Orig. nec.

lostopană f. pl. Mold. bucăți mari, rupte din lemn, din vreun mal de pământ [Origină necunoscută].

lostopánă și (rar) -áĭe f., pl. e și ăĭ (din *stolopană, talapană, toloapă). Mold. Munt. est Bucată mare de materiĭ moĭ (noroĭ, varză murată ș. a.). Fig. Bașoldină, femeĭe grasă. – În nord și șteolopană (eo dift.), pl. e; în Bz., și loscopánă, loscoboaĭe și -voáĭe, pl. oĭ; în Olt. roscobáĭe, pl. ăĭ; în Meh. leșcovă, pl. e. În Nț. láșpaniță, pl. e, bucată de lemn (rest) la fabricile de scîndurĭ. V. stolohan și răscăbușurĭ.

loscobaie sf vz lostopană

loscobină sf vz lostopană

loscoboaie sf vz lostopană

loscoboi smn vz lostopană

loscopană sf vz lostopană

loscovoaie sf vz lostopană

lostopaie sf vz lostopană

lostopan smn vz lostopană

lostopăn smn vz lostopană

lostopân smn vz lostopană

lostopină sf vz lostopană

lostoran sm vz lostopană

știolopană sf vz lostopan

LOSTOPAN, lostopane, s. n. (Regional) Bucată mare de pămînt, de piatră, de gheață etc. Aruncă un lostopan hăt departe, tocmai în mijlocul drumului. GALAN, Z. R. 144. Țîșnea... sînge înnegrit și puroi în lostopane galbene și putrezite. POPA, V. 160.

!lostopană (reg.) s. f., pl. lostopane

lostopană/lostopan (reg.) s. f. / s. n., pl. lostopane

lostopană s. f. /lostopan s. n., pl. lostopane

lostopan (lostopani), s. m. – Bulgăre, cocoloș. – Var. lostopană. Origine necunoscută. În Moldova. Der. din rus. loskut „bucată” (Cihac, II, 176) nu este convingătoare.

LOSTOPANĂ s. v. buștean, butuc, buturugă, ciot.

lostopană s. v. BUȘTEAN. BUTUC. BUTURUGĂ. CIOT.