lupoaie sf [At: ANON. CAR. / Pl: ~ / E: lup + -oaie] 1 (Zlg; îrg) Lupoaică (1). 2 (Zlg; reg) Vacă cu părul sur. 3 Plantă erbacee parazită, fără clorofilă, cu frunze mici ca niște solzi, cu flori albăstrui sau albe-gălbui, care e dăunătoare porumbului, tutunului etc., la rădăcina cărora crește Si: busuioc sălbatic (3), floarea-focului (65) (Orobanche ramosa).

LUPOAIE, lupoaie, s. f. 1. (Învechit și regional) Lupoaică. 2. Plantă erbacee parazită, cu flori diferit colorate, care aduce pagube porumbului, tutunului, cînepei (Orobanche ramosa). Bogații porneau războaie, Și-n ogor creștea lupoaie. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 161, 5/3.

LUPOAIE ~ f. Plantă erbacee parazită care crește pe rădăcinile de floarea-soarelui, porumb, cânepă, tutun, dăunând acestor culturi. /lup + suf. ~oaie

lupoaie f. plantă parazită de coloare albăstrie, devenind după înflorire gălbuie, e stricăcioasă porumbului (Orobanche ramosa).

lupoáĭe f., pl. oĭ (formă veche îld. lupoaĭcă). O buruĭană care crește parazită pe rădăcinile de tutun, cînepă, zîrnă și maĭ rar de popușoĭ (orobanche [saŭ; phelipáea] ramosa).

BUSUIOC I. sbst. 🌿 1 PLantă, originară din India și China, mult cultivată prin grădinile noastre pentru mirosul ei caracteristic, foarte plăcut; are frunzele lucitoare, dințate și de un verde frumos; florile sînt mici, albe sau trandafirii; după credința poporului, busuiocul aduce noroc la casa omului și e un simbol al dragostei; preotul stropește aghiasma cu un mănunchiu de busuioc, iar țărancele îl pun ca podoabă pe la icoane (Ocimum basilicum) (🖼 684): o policioară încărcată cu ~ uscat și flori de sub icoana...Mîntuitorului EMIN. Fig.: pentru babă...fata ei (era) ~de pus la icoane CRG.; proverb: a drege ~ul (cuiva), a căuta să îndrepteze o treabă (după ce a supărat pe cineva) cu vorba sau cu fapta ¶ 2 ~- DE-CÎMP¹ = BUSUIOC -SĂLBATEC¹; – ~-DE-CÎMP², ~UL-CERBILOR – APĂRĂTOARE 6; – ~ -ROȘU¹, plantă cu flori mici roșii așezate în spice lungi care atîrnă în jos ca o coadă; originară din India. e mult cultivată în grădini ca plantă ornamentală; e numită și „bujor”, „moțul – curcanului” sau „nasul-curcanului” (Amarantus caudalus) (🖼 685); ~ -ROȘU², ~ -SĂLBATEC¹, plantă cu tulpina acoperită cu peri scurți, cu flori violete sau roșiatice; numită și „busuioc-de-cîmp”, „iarbă-neagră” sau „șopîrlaiță” (Brunella vulgaris) (🖼 686); – ~ – SĂLBATEC² = LUPOAIE; – ~UL-STUPULUI = MĂTĂCIUNE 1. II. BUSUIOACĂ sf. și adj. Mold. (Poamă ~), varietate de struguri foarte aromatici, struguri tămîioși, tămîioasă: dase într’adins poruncă să se lase butucii cu poamă ~ GRL. [blg. bosiljok, srb. bosiok].

lupoaie (înv., pop.) s. f., art. lupoaia, g.-d. art. lupoaiei; pl. lupoaie

lupoaie s. f., art. lupoaia, g.-d. art. lupoaiei; pl. lupoaie

lupoaie s. f., art. lupoaia, g.-d. art. lupoaiei; pl. lupoaie

LUPOAIE s. (BOT.; Orobanche ramosa) (reg.) lupariță, busuioc-sălbatic.

LUPOAIE s. v. lupoaică, tărtăcuță, tigvă, tâlv.

lupoaie s. v. LUPOAICĂ. TĂRTĂCUȚĂ. TIGVĂ. TÎLV.

LUPOAIE s. (BOT.; Orobanche ramosa) (reg.) lupariță, busuioc-sălbatic.

lupoáie, s.f. (reg., înv.) Lupoaică. – Din lup + suf. -oaie (MDA).