mabein sn [At: GHEORGACHI, CER. (1762), 274 / A și: mabein / V: ba~, mabei, maibent, mabeu / Pl: ? / E: tc mabeyin, mabeyn] (Tcî) 1 Cameră de audiențe a sultanului. 2 (Pex) Cameră personală a domnitorului. 3 (Îs) ~ul (cel) mare Cameră de audiențe a domnitorului. 4 (Îs) ~ul mic Iatac domnesc.

mabéĭn, mabéĭ și maĭbent n., pl. urĭ (turc. ar. mabeĭn). Sec. 18. Sala de audiență a sultanuluĭ. – Și babeĭn.

babein sn vz mabein

mabei sn vz mabein

mabeu sn vz mabein

maibent sn vz mabein

babéin s.n. v. mabein.

babéĭn, babeĭngiŭ V. mabeĭn.

maĭbént, V. mabeĭn.

mabein (-nuri), s. n. – Cabinetul unui prinț. Tc. mabeyn (Șeineanu, II, 74; Tiktin). Sec. XVII, înv. – Der. mabeingiu, s. m. (înv., funcționar într-un cabinet), din tc. mabeynci.

mabein s.n. (înv.) camera de audiențe a sultanului; camera personală a domnului.

MABEIN s. n. (Turcism) Camera de audiențe a sultanului; p. e x t. camera personală a domnului. Domnul. . . dimineața iase dinlăuntru de la casa ce să cheamă mabei și vine în spătărie. GHEORGACHI, CER. (1762), 274. Cîndu propriia domnul pe boieri după masă, făcînd giocuri.. . mergea și înlăuntru la maibent și cîteodată aducea domnul pe doamna... și să făciia un gioc de obștie. id. ib. 283. Întîlnindu-mă ieri la mabein ( = cabinetul împărătesc), a cerut stăruitor. . . bani în sama celor ce datorim (a. 1835). IORGA, S. D. XI, 32. Mabeinul (cel) mare = camera de audiențe a domnului. Slujbașii mabeinului celui mare domnesc sau odaia jalobelor, ce se pot socoti ca niște șambelani de curte (a. 1857). ȘIO II₂, 73. Mabeinul mic = iatacul domnesc. Mabeinul mic sau iatacul lui vodă (a. 1857). ap. TDRG. Accentuat și: mabein. – Și: mabei, maibent, babein (ȘIO II₂, 73), mabeu (I. BRĂESCU, m. 67) s. n. Din tc. mabeyin, mabeyn.

MABEI s. n. v. mabein.

MABEU s. n. v. mabein.

MAIBÉNT s. n. v. mabein.