mai⁴ ssg [At: (a. 1619) GCR I, 56/28 / V: (înv) maie ssg / E: ml maius, slv май] 1 (Șîs luna ~ sau luna lui ~) A cincea lună a anului, care urmează după aprilie Si: (pop) florar, frunzar, prătar. 2 (Îs) întâi ~ sau, rar, Zi întâi de ~ Arminden. 3 (Îas) Festivitate organizată cu prilejul zilei de întâi Mai. 4 (Îlv) A face ~ul sau (reg) a face pe ~ A chefui cu prilejul zilei de arminden. corectat(ă)

mai³ sn [At: PSALT. 43 / V: ~er / Pl: ~uri, ~e / E: mg maj] 1 (Reg; șîs ~ negru) Ficat. 2 (Reg; îs) ~urile (sau maierele) albe (sau bălăi) Plămâni. 3 (Pop; îe) A (-i) plesni (cuiva) ~ul în el (de...) A fi grozav de supărat. 4 (Fig; înv) Parte dinăuntru a ființei omenești Vz inimă, măruntaie, rărunchi. 5 (Reg) Lapți. 6 (Reg) Icre. 7 (Bot; reg; îc) ~-de-apă Nufăr galben (Nuphar Iuteum).

MAI⁴, maiuri, s. n. (Mold., Transilv.) Ficat. L-au spălat frumușel: inima, maiul. SBIERA, P. 291. Nu trebuie să mănînce mai sau rînză de pasere. ȘEZ. III 150.

MAI⁴ maiuri n. pop. (la om și la animale) Glandă legată de tubul digestiv, situată în partea dreaptă a abdomenului, care participă la toate funcțiile metabolice din organism; ficat. /<ung. máj

3) maĭ n., pl. urĭ (ung. maj). Mold. Trans. Ficat.

maier² sn vz mai³

maiu n. Mold; Tr. ficat. [Ung. MÁJ].

mai² (ciocan; ficat) (reg.) s. n., pl. maiuri

mai³ (ciocan, ficat) (reg.) s. n., pl. maiuri

mai (ciocan, ficat) s. n., pl. maiuri

maiu, maiuri (unealtă și ficat).

mai (maiuri), s. n. – Ficat. Mag. máj (Tiktin; Gáldi, Dict., 143). În Mold. și Trans. (ALR, I, 46). – Der. măior, s. m. (Trans., caltaboș cu ficat de porc); măietic, s. m. (rar, caltaboș); măieș, s. m. (Trans., caltaboș).

MAI s. v. ciocan, ficat, mustuitor, pat, pilug, pisălog.

mai s. v. CIOCAN. FICAT. MUSTUITOR. PAT. PILUG. PISĂLOG.

MAI s.n. (Mold., Ban.) Ficat. A: De înflorea splinii, de căldura maiului, de durerea stomahului, de înflarea picioarelor... să strică. NCCD, 317. Stăpînește peptul și coastili, maiul, stîlpul trupului. CAL. 1762, 120^r. ◊ În sintagma maiul cel negru = ficat. Maiul cel negru i-au fost sănătos. N. COSTIN. C: Hepar. Mai. Mái. LEX. MARS., 212. Etimologie: magh. máj. Cf. f i c a t.

mai², maiuri, s.n. (reg.) Ficat. ■ Exclusiv în jumătatea nordică a țării (ALR, 1938, h. 69); specific subdialectului moldovenesc (Tratat, 1984: 231). – Din magh. maj „ficat” (DEX, MDA).

mai², maiuri, s.n. – (reg.) Ficat. Termen specific subdialectului moldovenesc (Tratat, 1984: 231). – Din magh. maj „ficat” (Tiktin, Galdi, cf. DER; DEX, MDA).

mai², maiuri, s.n. – Ficat. – Din magh. maj „ficat”.

MAI³ s. n. I. 1. (Mold., Bucov., Transilv., Maram.; în Mold. adesea determinat prin „negru”) Ficat. Maiul cel negru i-au fost sănătos. N. COSTIN, ap. DDRF, cf. LEX. MARS. 212, COSTINESCU. Vin roșu.. . se bea toată luna mai cu credința că se preînnoiește și maiul (ficatul). N. LEON, MED. 75, cf. CANDREA, F. 317. De-abia mă mișc, mi s-o umflat maiul cît o bute. T. POPOVICI, S. 413. L-au luat din leagăn, l-au spinticat... și l-au spălat frumușel: inima, maiul, plămîiele, mațele, SBIERA, P. 291. Galbaza... e un fel de vierme lat, care se vîră în maiul și inima vitei. ȘEZ. III, 147, cf. I, 128. Alțî maiuri pîrjole, Inimńoara-ș măi prinde. VASILIU, C. 17. Să-l străpungi... Prin maiu, Pe sub maiu, Prin plomîi, Pe sub plomîi. PĂSCULESCU, L. P. 135. D’in maiu lui, D’in creeri[i] capului. DENSUSIANU, Ț. H. 99, cf. com. din MARGINEA-RĂDĂUȚI. ARH. FOLK. V. 158, ib. VI,129, ALRM I/I h 69, ALR II/I MN 15, 6913/362. Călbadză pe mai. ALR I 1656/351, cf. 1656/361, ALR II 4134, 6251. Maierele (sau maiurile) albe (sau bălăi) = plămînii. ALRM I/I h 68, cf. ALR 4133/537. ◊ E x p r. A(-i) plesni (cuiva) maiul în el (de...) = a-i fi peste măsură de ciudă, a fi grozav de supărat, de enervat (de ceva); a-i plesni fierea de necaz v. f i e r e. Umbla ca năuc și-i spunea notarului ungur, cu care era prieten: – Plesnește maiu-n mine, măi T. POPOVICI, SE. 13. ◊ (La pl. cu valoare de sg. ALR II 4134/514, 551, sau denumind ficatul și plămînii la un loc. ALR I 751/116, ALR II 4134/537) Să mergi la gioiana. .. în mațăle ei, în stomahul ei, în maiurile ei și în splina ei. POP., ap. HEM 1626. 2. F i g. (Învechit) Partea cea mai dinăuntru a corpului, a ființei omenești. V. i n i m ă, m ă r u n t a i e, r ă r u n c h i. Ispiteaște-me, Doamne, și strînge-me, încinde zgăul (p î n t e c e l e H, maiul D) mieu și înrema mea. PSALT. 43. 3. (Regional) Lapți (ALR II 6238/260, 316); icre (ib. 6238/105). II. C o m p u s: (Bot.; regional) mai-de-apă = nufăr galben. Cf. p l ă m î n. (Voiniceni-Tîrgu Mureș), ALR II 6280/235. – Pl.: maiuri și maie. – Și: máiere s. f. pl. – Din magh. máj. – Maiere, pl. de la maieră < maiură s. f. refăcut din pl. maiuri.