MAIA, maiele, s. f. Ferment; drojdie; p. ext. plămădeală. ◊ Expr. A prinde maia = a prinde puteri, a se înviora. [Pr.: -ma-ia] – Din tc. maya.

maia¹ sf [At: (a. 1846), ap. TDRG / V: (reg) ~uă, măia / Pl: (nob, 1-9) ~iele / E: tc maya] 1 Ferment. 2 (Pex) Plămădeală. 3 (Pop; îe) A prinde ~ A prinde puteri. 4 Porțiune dintr-o masă fermentată Si: (pop) cuib. 5 (Spc; cu determinări indicând felul produsului) Bucată de aluat ajuns în faza de fermentație, folosită la dospirea unui nou aluat Si: (pop) aloțel. 6 Oțet dintr-o fabricație anterioară, în care se găsește fermentul acetic. 7 Cantitate de lapte acru care se amestecă cu laptele dulce pus la prins Si: covăseală. 8 (Îvr) Materie primă. 9 (Reg) Substanță extrasă din stomacul animalelor tinere neînțărcate, care produce coagularea laptelui Si: cheag, presură. 10 (Îvp; îe) A prinde ~ A prinde cheag Vz cheag. 11 (Gmț) Rachiu. 12 (Pop; îe) Cu ~ua în (sau la) cap Amețit de băutură. 13 (Reg) Amestec de brânză de vacă și ouă crude, cu care se umple foile de plăcintă.

MAIA s. f. Ferment; drojdie; p. ext. plămădeală. ◊ Expr. A prinde maia = a prinde puteri, a se înviora. [Pr.: ma-ia] – Din tc. maya.

MAIA, maiele, s. f. Cultură de fermenți folosită pentru a produce un proces de fermentație în materia în care este însămînțată. Maia pentru iaurt.

MAIA f. Ferment folosit la producerea pâinii, a vinului etc. [Sil. ma-ia] /<turc. maya

maià f. 1. chiag de brânză, și fig. putere: a prinde maia; 2. ferment de oțet. [Turc. MAYA].

maĭá f., pl. ĭele (turc. bg. maĭa, d. pers. maĭe). Sud. Apă cu făină și țaĭc de turnat în cocă ca să dospească (să devie aluat). Vechĭ. Capital. Azĭ. A prinde maĭa, a prinde cheag (avere, putere). Vechĭ. Un fel de stofă: caftan de maĭa. Furca de supt copita caluluĭ.

maiauă sf vz maia¹

măia¹ sf vz maia¹

maia s. f., art. maiaua, g.-d. art. maielei; pl. maiele

maia s. f., art. maiaua, g.-d. art. maielei; pl. maiele, art. maielele

maia (drojdie, țesătură, os la cal) s. f., art. maiaua, g.-d. art. maielei; pl. maiele

maia, pl. maiele

maia, -iele.

maia (maiele), s. f. – 1. Drojdie, ferment. – 2. Ferment în general. – 3. Germen, embrion, început. – 4. (Înv.) Varietate de pîine. – 5. Furcuță (la cai). – Mr. măiauă. Tc. (per.) maya (Șeineanu, II, 243; Miklosich, Türk. Elem., II, 122; Berneker, II, 5; Lokotsch 1367), cf. ngr. μαγιά, bg., sb. maja.

MAIA s. v. cheag, chimozină, labferment, lactoferment, mistrie.

MAIA s. 1. v. aluat. 2. v. drojdie. 3. cuib, (reg.) matcă. (~ pentru înăcrirea borșului.) 4. ferment, (reg.) sad. (~ pentru închegarea laptelui.)

MAIA s. 1. aluat, dospeală, plămadă, plămădeală, (înv.) covăseală. (~ pentru creșterea pîinii.) 2. drojdie, plămadă, plămădeală. (~ pentru aluatul de cozonac.) 3. cuib, (reg.) matcă. (~ pentru înăcrirea borșului.) 4. ferment, (reg.) sad. (~ pentru închegarea laptelui.)

maia s. v. CHEAG. CHIMOZINĂ. LABFERMENT. LACTOFERMENT. MISTRIE.

MAIÁ¹ s. f. 1. Ferment; drojdie; p. e x t. plămădeală. Cf. POLIZU, COSTINESCU, DDRF. După ce pîinea este frâmîntată, se pune maia (drojdie, aluat) ca să crească (a. 1894). ap. TDRG, cf. TOMESCU, GL., CHEST. V 17, 20, 23, 46, ALR I 769, 770, A V 14. ◊ Expr. A prinde maia = a prinde puteri, a se înviora. ZANNE, P. III, 597. ♦ Porțiune dintr-o masă fermentată, cuib; s p e c. (de obicei cu determinări indicînd felul produsului) bucată de aluat ajuns în faza de fermentație, folosit la dospirea unui nou aluat, a l o ț e l (COSTINESCU, IORDAN, L. M. 198); oțet dintr-o fabricație anterioară, în care se găsește fermentul acetic (POLIZU, BARCIANU, ȘĂINEANU, D. U., CADE, CHEST. V 15); cantitate de lapte acru care se amestecă cu laptele dulce pus la prins, covăseală (CHEST. V. 86, 88/6, 79, ALR I 779/679). Laptele fiert se covăsește cu maia [scris greșit: maiŭ] spre a face iaurt sau lapte acru. DAMÉ, T. 31, cf. id. T², 38. ♦ Fi g. (Rar) Materie primă. Ca să aibă cineva maiaua trebuincioasă sau capitalul bucătăriei întru facerea tuturor felurilor obicinuite (a. 1846). ap. TDRG. 2. (Regional) Substanță extrasă din stomacul animalelor tinere neînțărcate, care produce coagularea laptelui; cheag, presură.Cf. PONTBRIANT, D., DDRF, ȘĂINEANU, D. U., CHEST. V 6, 15, 16, 20, 73, 81/40. ◊ Expr. A prinde maia = a prinde cheag v. c h e a g. Buzunarul văz că-ți sună, Văz că ai mai prins maia. ap. ȘION II_1; 243. 3. (Glumeț) Rachiu. (În e x p r.) Cu maiaua în (sau la) cap = amețit de băutură. Cu mare plăcere v-aș găzdui, dar am un bărbat tare nătîng și mă tem să nu vie cu maiaua-n cap (beat!) și să vă dea afară. I. CR. IV, 236. Și unde începe cel cu maiaua la cap să care mai cu sete. ib. 237. 4. (Regional) Amestec de brînză de vacă și ouă crude, cu care se umplu foile de plăcintă (Vidra-Focșani). Cf. CHEST. v/94. – Pl.: (neobișnuit, 1, 2) maiele POLIZU, PONTBRIANT, D. – Și: (regional) măiá (ALR I 769/885), maiáuă (BARCIANU) s. f. – Din tc. maya.

MAIÁUĂ s. f. v. maia¹.

MĂIÁ¹ s. f. v. maia¹.