7 definiții pentru mierior
Explicative DEX
mierior, ~oară [At: JARNÎK-BÎRSEANU, D. 22 / V: ~râor a, mirioară sf / P: ~ri-or / Pl: ~i, ~oare / E: mieriu1 + -or] 1-2 a (Trs; șhp) Mieriuț (1-2). 3 sfp (Bot; Mar) Viorele (Sicilla bifolia).
MIERIOR, -OARĂ, mieriori, -oare, adj. (Transilv., Mold.) Diminutiv al lui mieriu. Ochii lelei care-mi plac, Dulcișori și mieriori, Mă cheamă sub prunișori. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 36.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MIERIOR, -OARĂ, mieriori, -oare, adj. (Reg.) Diminutiv al lui mieriu.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
mierâor, ~oară a vz mierior
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
mirioară2 sf vz mierior
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Tezaur
MIERIÓR, -OÁRĂ adj., s. f. pl. 1. Adj. (Transilv.) Diminutiv al lui mieriu1; (regional) mieriuț, mieruț. Dar eu, mîndrâ, cum ți-aș zice?. . . Floricică mierioară, Dulce-ai fost la gurișoară. JARNIK-B]RSEANU, D. 22. Ochii lelei care-mi plac, Dulcișori și mieriori, Mă cheamă sub prunișori. id. ib. 36. Pi din jos de gurișoară Năfrămuță mierioară. MÎNDRESCU, L. P. 67. Lelea cu ochi mieriori. id. ib. 86. 2. S. f. pl. (Prin Maram.) Viorele (Scilla bifolia). Cf. CANDREA, Ț. O. 51. - Pronunțat: -ri-or. – Pl.: mieriori, -oare. – Și: mierîór, -oáră adj.; mirioáră s. f.Mieriu1 + suf. -or.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MIERÎOR, -OARĂ adj. v. mierior.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
adjectiv (A28) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
mierior, mierioarăadjectiv
- 1. Diminutiv al lui mieriu. DLRLC
- Ochii lelei care-mi plac, Dulcișori și mieriori, Mă cheamă sub prunișori. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 36. DLRLC
-