6 definiții pentru mieru

Explicative DEX

mieru, ~ă a [At: POLIZU / V: mier / Pl: ~ri, ~re / E: ml merus] (Reg) Mieriu1 (1).

mier, ~ă a vz mieru

Sinonime

MIERU adj. v. albăstriu, albăstrui.

mieru adj. v. ALBĂSTRIU. ALBĂSTRUI.

Tezaur

MIÉRU, -Ă adj. (Regional) Mieriu1. Cf. POLIZU, ȘĂINEANU, D. U., DR. V, 407, MÎNDRESCU, L. P. 243, com. din FRATA-TURDA, PODARIU, FL. 91, CV 1950, nr. 4, 41, ALR I 32, 1233, 1489, ALR II 3 402/228, 235, 260, 3 403/141, 235, 250, 284, ALR SN III h 659. - Pl.: mieri, -e. – Și: mier, -ă (ALR I 1233/277, ALR II 3 402/228) adj. – Lat. merus.

MIER, -Ă adj. v. mieru.

Intrare: mieru
mieru adjectiv
adjectiv (A96)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mieru
  • mierul
  • mieru‑
  • mie
  • miera
plural
  • mieri
  • mierii
  • miere
  • mierele
genitiv-dativ singular
  • mieru
  • mierului
  • miere
  • mierei
plural
  • mieri
  • mierilor
  • miere
  • mierelor
vocativ singular
plural
mier adjectiv
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mier
  • mierul
  • mie
  • miera
plural
  • mieri
  • mierii
  • miere
  • mierele
genitiv-dativ singular
  • mier
  • mierului
  • miere
  • mierei
plural
  • mieri
  • mierilor
  • miere
  • mierelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)