minegoci sn [At: CANDREA, F. 225 / V: mighiloș, migiloci, miguloș, milig~, mânigoci, ~nig~ / Pl: ~oace / E: nct] (Ban, Olt) Urcior la ochi.

mânigoci sm vz minegoci

mighiloș sn vz miligoci

migiloci sn vz minegoci

miguloș sn vz miligoci

miligoci sn vz minegoci

minigoci sm vz minegoci

minegoci s. n. – Urcior, tumoare a pleoapei. – Var. negoci. Origine necunoscută. Nici der. din neg (Tiktin), nici cea de la un gr. *μυνιϰόϰϰιον, în loc de μονόϰοϰϰος (Diculescu, Elementele, 478), nu par convingătoare. Numai în Banat.

MINEGOCI s. v. urcior.

minegoci s. v. URCIOR.

MINEGOCI s. n. (Prin sud-estul Ban. și vestul Olt.) Urcior (la ochi). Cf. CANDREA, F. 225, DR. IV, 432, 478, ALRM I/I h 25. - Pl.: minegoace (ALR I/I h 16), – Și: minigóci (ALR I/I h 16), migilóci (ib.), miligóci (NOVACOVICIU, C. B. I, 14, L. ROM. 1960, nr. 2, 11), mighilóș (ALRM II/I h 25/30), migulóș (ib.) s. n.; mînigóci (ALR I/I h 16) s. m. – Etimologia necunoscută.

MIGHILÓȘ s. n. v. miligoci.

MIGILÓCI s. n. v. minegoci.

MIGULÓȘ s. n. v. miligoci.

MILIGÓCI s. n. v. minegoci.

MINIGOCI s. m. v. minegoci.