MISCELANEU, -EE, miscelanee, adj. (Livr.) (Despre rubrici în unele periodice sau publicații ori volume) Care are un conținut variat și care aparține, de obicei, mai multor autori. ◊ (Substantivat) Manuscris miscelaneu. – Din lat. miscellanea, fr. miscellanées.

miscelaneu, ~ee snf, a [At: IORGA, L. II, 84 / V: (nob) ~lane sfp, ~lanea sf ~niu a / S și: miscellanea / Pl: ~nee / E: lat miscellanea, fr miscellanees] 1-2 (Liv) (Rubrică într-o publicație, sau publicație, volum etc.) care are un conținut variat și aparține, de obicei, mai multor autori Si: (gmî) miscele (1-2).

MISCELANEU, -EE, miscelanee, adj., s. n. și f. (Livr.) (Rubrică în unele periodice, publicație sau volum) care are un conținut variat și care aparține, de obicei, mai multor autori. – Din lat. miscellanea, fr. miscellanées.^[1]

MISCELANEU, miscelanee, s. n. (Livresc, și în forma miscelaneu) Volum care cuprinde studii, articole variate ale unuia sau mai multor autori. ♦ Rubrică în unele publicații periodice care cuprinde articole, note cu conținut variat. ◊ (Adjectival) Manuscris miscelaneu = manuscris vechi cu caracter variat. – Variantă: miscelanea s. f.

MISCELANEU s.n. (Liv.) Carte, rubrică într-o publicație periodică, care cuprinde articole, studii etc. cu un conținut variat. ♦ Culegere de lucrări, de fapte etc. fără legătură între ele. // adj. Format din lucrări diferite. [Pron. -neu, var. miscelanea, miscellanea s.f. / cf. fr. miscellanées, lat. miscellanea – amestecate].

MISCELANEU, -EE I. adj. format din lucrări diferite. II. s. n. pl. carte, rubrică într-o publicație periodică cuprinzând articole, studii etc. cu un conținut variat. ◊ culegere de lucrări, de fapte etc. fără legătură între ele. – var. miscelanea s. n. pl. (< lat. miscellaneus, /II/ fr. miscellanées)

MISCELANEU ~e n. 1) Rubrică într-o publicație care cuprinde materiale cu un conținut variat. 2) Culegere de articole ce tratează teme diferite (aparținând, de obicei, diferiților autori). /<lat. miscellanea, fr. miscellanées^[1]

miscelane sfp vz miscelaneu

miscelanea sf vz miscelaneu

miscelaniu a vz miscelaneu

MISCELANEA s. f. v. miscelaneu.

MISCELANEA s.f. v. miscelaneu.

MISCELANEA s. n. pl. v. miscelaneu.

miscelaneu (livr.) adj. m. (+ s. n.: codice ~); f. sg. și pl. miscelanee (culegeri ~)

!miscelaneu (livr.) adj. m.; f. sg. și pl. miscelanee

miscelaneu adj. n., f., pl. miscelanee^[1]

miscelanee pl.

MISCELÁNÉU, -ÉE adj., s. n. și f. (Livresc) (Rubrică într-o publicație, sau publicație, volum etc.) care are un conținut variat și aparține, de obicei, mai multor autori. Stihurile pentru Grigore Ghica se găsesc și într-un manuscript miscelaneu. IORGA, L. II, 84. Miscellaneea [Titlu], V. ROM. noiembrie 1 955, 251. - Scris și: (după lat.) miscellaneea. – Pl.: miscelanee. – Și: (neobișnuit) misceláne (GHEȚIE, R. M., ALEXI, W.) s. f. pl., miscelaniu (LM) adj. – Din lat. miscellanea, fr. miscellanées.