*miserére n. fără pl. (lat. miserére, fie-țĭ milă, miseréri, a-țĭ fi milă, d. miser, nenorocit. V. meserere). La catolicĭ, unu din ceĭ șapte psalmĭ de penitență. Muzica după care se cîntă aceștĭ psalmĭ. – Pron. și miz- (după fr.).

miserere (lat.) [s pron. s / rom. z] s. n.

!miserere (lat.) s. n.

miserere s. n. [-se- pron. -ze-]

miserere (lat. „Doammne miluiește”) 1. Primul cuvânt al psalmului* 50 (51), cântat totdeauna în timpul săptămânii mari. 2. După 1514, cântec solemn pe mai multe voci (2), utilizat în capela pontificală.

MISERÉRE (cuv. lat. „îndură-te!”) subst. (MUZ.) Începutul psalmului 50, considerat prototipul cântărilor de penitență și deseori transpus în muzică (Josquin des Prés, G. Allegri). ♦ Imn catolic pe mai multe voci.