9 definiții pentru mitarcă

Explicative DEX

mitarcă sf [At: PANȚU, PL. / Pl: ~tărci / E: cf pitarcă] 1 (Bot; reg; șîc ~ pietroasă) Mânătarcă (Boletus edulis). 2 (Reg; îe) A fi ca o ~ A fi moale, lipsit de energie. 3 (Bot; reg; îc) ~grasă Pitarcă (Voletus scaber).

mitárcă f., pl. ărcĭ (din pitarcă și minătarcă). Trans. Nț. Ml. Minătarcă.

minătárcă f., pl. ărcĭ (ngr. manitári, mantári [cu term. din cĭupercă], d. vgr. amanites [d. A’manon, un munte din Cilicia]; turc. mantar). Vest. Hrib. – Maĭ rar mîn-. În Trans. și mitarcă și pitarcă.

pitárcă f., pl. e, ărcĭ (pol. pĭeczarka, ceh. pečarka, pečirka, sîrb. pečurka, ung. pecserke și cserperke, cĭupercă. V. pecie și cĭupercă), Mold. Trans. Numele maĭ multor burețĭ comestibilĭ (bolétus [edúlis, granulátus, scáber, lúridus]). – În Mold. se maĭ zice și pitoașcă și hrib, în Trans. și pitoancă, minătarcă și mitarcă.

Sinonime

MITARCĂ s. v. hrib, mânătarcă.

mitarcă s. v. HRIB. MÎNĂTARCĂ.

MITARCĂ GRA s. v. pitarcă.

mitarcă gra s. v. PITARCĂ.

Tezaur

MITÁRCĂ s. f. (Regionaî, mai ales prin Transilv.; și în sintagmele mitarcă pietroasă PANȚU, PL.) Mînătarcă (Boletus edulis). Cf. PANȚU, PL., H II 44. Este ca o mitarcă, se spune despre un om lipsit de energie, moale în mișcări. Cf. COMAN, GL. ◊ Mitarcă grasă = pitarcă (Boletus scaber). PANȚU, PL. - Pl.: mitărci. – Cf. p i t a r c ă.

Intrare: mitarcă
substantiv feminin (F74)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mitarcă
  • mitarca
plural
  • mitărci
  • mitărcile
genitiv-dativ singular
  • mitărci
  • mitărcii
plural
  • mitărci
  • mitărcilor
vocativ singular
plural