MLAJĂ, mlăji, s. f. 1. Arbust cu ramurile flexibile, cenușii sau verzi, cu frunzele lanceolate, puțin ondulate și acoperite cu peri mătăsoși, care crește mai ales pe malurile și pe prundișurile râurilor (Salix viminalis). ♦ Răchită. 2. Ramură tânără de mlajă (1) sau, p. gener., de salcie, de tei etc., tăiată din plantă și întrebuințată la împletitul coșurilor, la legatul viței-de-vie etc. – Refăcut din mladă.

mlajă sf [At: I. IONESCU, P. 250 / V: (reg) mleajă / Pl: mlăji, (reg) mleji / E: sgp mlăzi (pil mladă)] 1 (Șîc răchită-de-~, răchită-~, răchițică-~) Arbust din familia salicaceelor, cu ramurile flexibile, cenușii sau verzi, cu frunzele lanceolate, puțin ondulate și acoperite cu peri mătăsoși, care crește mai ales pe malurile și pe prundișurile râurilor Si: lozie, răchită, răchită albă, răchițică albă (Salix viminalis). 2 (Bot; reg) Răchită-albă (Salix incana). 3 (Bot; reg) Răchită-roșie (Salix purpurea). 4 (Bot; reg) Răchită (Salix fragilis). 5 (Csc) Tufișuri sau pădurice de mlajă (1) Si: mladă (8). 6 (Pgn; csc) Tufișuri sau pădurice de salcie Si: mladă (9). 7 (Csc) Ramură tânără de mlajă (1) sau de salcie, de tei etc., tăiată din plantă și folosită la împletitul coșurilor, al leselor etc., sau la legatul viței de vie Si: mladă (4).

MLAJĂ, mlăji, s. f. 1. Arbust cu ramurile flexibile, cenușii sau verzi, cu frunzele lanceolate, puțin ondulate și acoperite cu peri mătăsoși, care crește mai ales pe malurile și pe prundișurile râurilor (Salix viminalis). ♦ Răchită. 2. Ramură tânără de mlajă (1) sau, p. gener., de salcie, de tei etc., tăiată din plantă și întrebuințată la împletitul coșurilor, al leselor etc. sau la legatul viței de vie. – Refăcut din mladă.

MLAJĂ, mlăji, s. f. Arbust din familia salicaceelor, cu frunze cenușii-verzui, care crește prin prundișuri și prin zăvoaie și ale cărui ramuri subțiri și flexibile sînt întrebuințate Ia împletitul coșurilor, la legatul viei etc. (Salix viminalis). Trecură pe la marginea satului, prin desiș mărunt de mlajă. SADOVEANU, O. I 522. ◊ (Cu sens colectiv) În mlaja de pe prunduri, o pasăre de noapte fluieră deodată un viers. C. PETRESCU, S. 35. ♦ (Cu sens colectiv) Ramurile arbustului descris mai sus: p. ext. vițele altor plante servind la legatul viei. Mergeau într-o trăsurică ușoară, cu coșul din mlajă împletită, vopsită galben. SADOVEANU, O. IV 382. Vițele de vie ale unui butuc se leagă cu mlajă. I. IONESCU, P. 249. Vîrșa îi împletită din mlajă. ȘEZ. IV 115.

MLAJĂ mlăji f. 1) Arbust asemănător cu salcia, cu ramuri lungi, subțiri și flexibile, care crește, mai ales, pe malurile râurilor; răchită; lozie. 2) Ramură a acestui arbust, folosită la împletitul diferitelor obiecte sau la legatul viței de vie. 3) Crâng de arbuști de acest fel. /Refăcut din mladă, mlăzi

mlajă f. răchită ale cării ramuri flexibile se întrebuințează pentru facerea coșurilor de nuiele (Salix viminalis). [Serb. MLAZ, vlăstar].

mlájă f., pl. ăjĭ (bg. mlažĭa, id.). Un fel de salcie (salix viminalis, purpurea saŭ incana). Col. Lozie, vergele de salcie de legat orĭ de împletit.

mleajă sf vz mlajă

mlajă s. f., art. mlaja, g.-d. art. mlăjii; pl. mlăji

mlajă s. f., art. mlaja, g.-d. art. mlăjii; pl. mlăji

mlajă s. f., art. mlaja, g.-d. art. mlăjii; pl. mlăji

Salix viminalis L., « Mlaje ». Specie care înflorește primăvara. Flori (femele cu ovar păros, nepedicelat, cu stil scurt, apar odată cu frunzele, cele mascule cu stamine libere, filamentoase și antere galbene, apar înaintea înfrunzim) în amenți, cei femeli tubulari, mai lungi decît cei masculi, alungit-eliptici, cu solzișorii spre negru la vîrf și de culoare mai deschisă la bază. Frunze liniare sau lanceolate, lungi de cca 13 cm și late de 1,6 cm, acuminate, pe partea inferioară pubescent- lucios-alburii. Arbust, cca 4 m, lujeri elastici, erecți, verzi-cenușii.

MLAJĂ s. 1. v. răchită. 2. v. salcie. 3. v. răchită roșie. 4. v. răchită albă.

MLAJĂ s. (BOT.) 1. (Salix fragilis) lozie, răchită, (reg.) plesnitoare, salcă, salcie, sălcică, sălcioară. 2. (Salix viminalis) lozie, răchită, răchițică, salcie, (reg.) străvăț. 3. (Salix purpurea) lozie, răchită roșie, (reg.) răchițică, salcie. 4. (Salix incana) răchită albă.

MLÁJĂ s. f. 1. Numele mai multor arbuști : a) (și în sintagmele răchită de mlajă, PANȚU PL., răchită mlajă, id. ib răchițică mlajă, id. ib.) arbust din familia salicaceelor, cu ramurile flexibile, cenușii sau verzi, cu frunzele lanceolate, puțin ondulate și acoperite cu peri mătăsoși, care crește mai ales pe malurile și pe prundișurile rîurilor; lozie, răchită, răchită albă, răchițică albă (Salix viminalis). PANȚU, PL. ; b) răchită albă (Salix incana). id. ib.; c) (regional) răchită roșie (Salix purpurea). id. ib. ; d) răchită (Salix fragilis). id. ib. Trecură pe la marginea satului, prin desiș mărunt de mlajă, și dădură de o apă îngustă și limpede, frămîntînd argint pe prund și clocotind cu murmur dulce. SADOVEANU, O. III, 189. 2. (Cu sens colectiv) Tufiș sau pădurice de mlajă (1) sau, p. g e n e r., de salcie; mladă (2). În mlaja de pe prunduri, o pasăre de noapte fluieră deodată un viers. . . Freamătul sălciilor se potoli. C. PETRESCU, S. 35. Decît să stăm degeaba lîngă ghizunie, mai bine slobozim copoii în stuh și-n mlajă, devale. SADOVEANU, O. VI, 637. 3. (Adesea cu sens colectiv) Ramură tînără de mlajă (1) sau, p. g e n e r., de salcie, de tei etc., tăiată din plantă și întrebuințată la împletitul coșurilor, al leselor etc., sau la legatul viței de vie. Legatul cu mlaja a vițelor se întrebuințează la ridicat și la încordit. Legatul cu mlaja de tei este cel mai bun; iar cu mlaja de salcie este cel mai economic. I. IONESCU, P. 250. Coșurile sînt împletite din mlajă. ANTIPA, P. 59. Prin unele părți, în loc de scoarță se întrebuințează niște lese sau coșuri împletite din mlajă de tei sau răchită. PAMFILE, I. C. 135. Mergeau într-o trăsurică ușoară, cu coșul din mlajă împletită, vopsită galben. SADOVEANU, O. V, 127. Presvitera Olimbiada. . . avea într-o corfă de mlajă petrecută în cotul mînii stingi cele de trebuință lucrării sale. id. N. P. 45. Butucii de vie . . . primăvara scoțîndu-se din pămînt, fiind îngropați toamna, se ridică la arag legîndu-se cu mleji. H. III 3, cf. XII 216. Vîrșa îi împletită din mlajă (nuieluși.). ȘEZ. IV, 115. Butucu-l legăm di haraz' cu mlajî de răkiț. A IX 2. – Pl.: mlăji și (regional) mleji. – Și: (regional) mleájă s. f. PAMFILE, I. C. 69. Sg. refăcut din pl. mlăzi (al lui mladă).