modoroi, ~oaie [At: LB / V: ~dur~ / Pl: ~, ~oaie / E: ns cf modor, modoran, modorât] 1-2 sm, a (Reg) (Om) tăcut, morocănos, posac, ursuz Si: modoran (3-4), modur (3). 3 a (Trs; Buc) Leneș. 4 a (Trs; Buc) Care se mișcă lin, domol. 5 a (Reg) Plăpând. 6 a (Buc, d. oameni) Prost.

moduroi sm vz modoroi

MODOROI adj. v. insociabil, morocănos, mut, necomunicativ, neprietenos, nesociabil, posac, posomorât, taciturn, tăcut, urâcios, ursuz.

modoroi adj. v. INSOCIABIL. MOROCĂNOS. MUT. NECOMUNICATIV. NEPRIETENOS. NESOCIABIL. POSAC. POSOMORÎT. TACITURN. TĂCUT. URÎCIOS. URSUZ.

modorói, -oaie, adj. (reg.) 1. Moleșit, plictisit, leneș. 2. Morocănos. – Cf. modor „de culoare sură” (MDA).

modoroi, -oaie, adj. – (reg.) 1. Moleșit, plictisit, leneș (Bâle, 2005). 2. Morocănos. – Cf. modor „de culoare sură” (< srb. modar) (MDA).

MODOROI, -OAIE s. m., adj. 1. S. m., adj. (Transilv., Bucov., Mold.) (Om) tăcut, morocănos, posac, ursuz. Cf. LB, CADE. Cum îi mutu modoroi, El s-o-nturnat înapoi. M]NDRESCU, L. P. 110, cf. ȘEZ. III, 71. De nu-i da cumătra zăgnată, el tăcea ca un modoroi. I. CR. III, 287. Nu vezi ce moduroi, nu-i mai afli nici voia, nici nevoia. ALR I 1 558/394, cf. 1 573/348, 554, ALR II 3 676/605, A V 15, VI 26, PASCU, C. 178. ◊ (Adverbial) Vite cum stă modoroi, Gîndești că e un bîrzoi. MARIAN, INS. 198. 2. Adj. (Prin Transilv. și Bucov.) Leneș; molatic (I 6). Cf. LEXIC REG. 20, com. din STRAJA-RĂDĂUȚI. ♦ (Regional) Plăpînd (Boiu Mare-Baia Mare). ALR II/I h 83/272. 3. Adj. (Prin Bucov., despre oameni) Prost. Cf. LEXIC REG. 105. – Pl.: modoroi, -oaie. – Și: modurói s. m. – Cf. m o d o r, m o d o r a n, m o d o r î t.