mogorogi [At: LM / V: ~oci, ~osi, mogori / Pzi: ~gesc / E: nct] (Reg) 1 vi A vorbi încet, alene Si: a îngâna. 2 vi A vorbi nedeslușit Si: a bâigui, a îngâima. 3 vi A vorbi nemulțumit, printre dinți Si: a bombăni, a bodogăni. 4 vi (D. copii) A gânguri. 5 vt A ocărî. 6 vt A mustra.

MOGOROGI, mogorogesc, vb. IV. Intranz. (Regional) A vorbi nedeslușit (spre a-și arăta nemulțumirea); a bombăni, a bodogăni, a mormăi, a murmura. ♦ Tranz. A certa (pe cineva) bombănind mereu, a cicăli. Ce spui, cîrpaciule... și tu mă mogorogești? CREANGĂ, A. 106.

A MOGOROGI ~esc 1. intranz. pop. A vorbi încet și nedeslușit (exprimându-și în felul acesta supărarea sau nemulțumirea); a bodogăni; a bombăni; a boscorodi. 2. tranz. fam. (persoane) A nu lăsa în pace; a reproșa mereu diferite lucruri; a cicăli. /Orig. nec.

mogorogì v. Mold. 1. a vorbi încet, alene; 2. a fi îmbufnat, a arăta mutre cuiva: ce, și tu mă mogorogești? CR.; 3. Tr. a mormăi. [Origină necunoscută].

mogori v vz mogorogi

mogoroci v vz mogorogi

mogorosi v vz mogorogi

mogorogésc v. tr. și intr. (ung. megmorogni, a mormăi, a ocărî. Cp. și cu ung. mogor, posomorît. V. morocănesc). Nord. Morocănesc, mustru, fac observațiunĭ.

mogorogi (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mogorogesc, 3 sg. mogorogește, imperf. 1 mogorogeam; conj. prez. 1 sg. să mogorogesc, 3 să mogorogească

mogorogi (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mogorogesc, imperf. 3 sg. mogorogea; conj. prez. 3 să mogorogească

mogorogi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mogorogesc, imperf. 3 sg. mogorogea; conj. prez. 3 sg. și pl. mogorogească

MOGOROGI vb. v. admonesta, bălmăji, bâigui, bârâi, bodogăni, bolborosi, bombăni, boscorodi, certa, dăscăli, dojeni, gângăvi, îndruga, îngăima, îngâna, mârâi, molfăi, moraliza, mormăi, murmura, mustra.

mogorogi vb. v. ADMONESTA. BĂLMĂJI. BÎIGUI. BÎRÎI. BODOGĂNI. BOLBOROSI. BOMBĂNI. BOSCORODI. CERTA. DĂSCĂLI. DOJENI. GÎNGĂVI. ÎNDRUGA. ÎNGĂIMA. ÎNGÎNA. MÎRÎI. MOLFĂI. MORALIZA. MORMĂI. MURMURA. MUSTRA.

MOGOROGÎ vb. IV. (Regional) 1. I n t r a n z. A vorbi încet, alene, a murmura (2), a îngîna (LB, BARCIANU, ȘEZ. III, 71, XX, 138, PAȘCA, GL.) ; a vorbi nedeslușit, a se exprima neclar, a bîigui, a îngăima (BUGNARIU, N., A V 2, 15, 20, 31, VI 4, 26); a vorbi (nemulțumit) printre dinți, a bombăni, a mormăi¹ (2), a bodogăni (CREANGĂ, GL., ALR II/I h 3). Crăioc ar mai vrea să cînte. Mogorocește ca pentru sine. . . Se oprește. T. POPOVICI, S. 337. Ce tăt mogorocești acolo, măi copile ? MAT. DIALECT, I, 81, cf. VICIU, GL., com. din FRATA-CLUJ. ♦ (Despre copii) A gînguri (Prundu Bîrgăului-Bistrița). ALR II/I h 151/219. 2. T r a n z. A ocărî, a mustra. Cf. CIHAC, II, 516. Ce spui, cîrpaciule, zise văru-meu, și tu mă mogorogești ? CREANGĂ, A. 106, cf. ARHIVA, XXIII, 189, ȘEZ. VIII, 159. – Prez. ind.: mogorogesc. - Și: mogorocí, mogorosí (LM, GHEȚIE, R. M.), mogori (ALEXI, W.) vb. IV. – Etimologia necunoscută.