MOLDOVEANCĂ, moldovence, s. f. Femeie originară sau locuitoare din Moldova. – Moldovean + suf. -că.

moldoveancă sf [At: SADOVEANU, O. XIII, 77 / V: (reg) ~vancă / Pl: ~ence / E: moldovean + -că] 1-2 Femeie care (face parte din populația de bază a Moldovei sau) este originară de acolo. 3 (Îrg) Rachiu fabricat în Moldova. 4-5 (Îrg) Pahar cu care se bea moldoveanca (3) (și care are capacitatea de un sfert de litru).

MOLDOVEANCĂ, moldovence, s. f. Femeie care face parte din populația de bază a Moldovei sau este originară de acolo. – Moldovean + suf. -că.

MOLDOVEANCĂ, moldovence, s. f. Femeie din Moldova sau originară de acolo.

MOLDOVEANCĂ ~ence f. Femeie care face parte din populația de bază a Moldovei sau este originară din Moldova. [G.-D. moldovencei] /moldovean + suf. ~că

moldovancă sf vz moldoveancă

moldoveán, -că s., pl. enĭ, ence. Locuitor din Moldova. – Ca adj. -ean, -eană e răŭ zis îld. moldovenesc. – În Mold. se zice moldovan, -că, pl. tot enĭ, ence.

moldoveancă s. f., g.-d. art. moldovencei; pl. moldovence

moldoveancă s. f., g.-d. art. moldovencei; pl. moldovence

moldoveancă s. f., g.-d. art. moldovencei; pl. moldovence

MOLDOVEÁNCĂ (< moldovean) s. f. Femeie din Moldova sau originară de acolo.

MOLDOVEANCĂ s. moldoveană.

MOLDOVEANCĂ s. moldoveană.

MOLDOVEANCĂ s. f. 1. Femeie care face parte din populația de bază a Moldovei sau este originară din Moldova. Nici acuma nu mi-ai mărturisit dacă maica lui a fost moldovancă de-a noastră ori tătăroaică. SADOVEANU, O. XIII, 77. Nu-i armeancă-i moldoveancă. MAT. FOLK. 1 319. 2. (Regional) Numele unui rachiu (fabricat în Moldova); pahar cu care se bea acest rachiu (și care reprezintă un sfert de litru). Cf. BUL. FIL. IV, 122. - Pl.: moldovence. - Și: (regional) moldováncă s. f. – Moldovean + suf. -că.