morândău [At: CADE / V: molâ~ / Pl: ~daie, ~dăie / E: ns cf morânci, morânceală] 1 sn (Olt) Pastă obținută prin mestecarea sau frământarea unei materii. 2 sn Bol alimentar foarte mare. 3 sn (Trs) Plăcintă preparată din mălai și brânză. 4 sn (Dep) Aluat care nu s-a copt bine. 5 sm (Olt) Om mare, leneș și prost.

molândău sm vz morândău

morîndăŭ n., pl. ăĭe și aĭe (ung.?). Olt. Mîncare proastă, tăvăragă.

morândău, morândaie, s.n. (reg.) 1. plăcintă din mălai și brânză. 2. bol alimentar. 3. om mare și prost.

MORÎNDĂU s. n., s. m. 1. S. n. (Prin Olt.) Pastă obținută prin mestecarea sau frămîntarea unei materii. Cf. CADE. ♦ Bol alimentar foarte mare. Cf. CADE, 2. S. n. (Prin sudul Transilv.) Plăcintă preparată din mălai și brînză. Cf. GR. S. VI, 240. ♦ (Peiorativ) Aluat care nu s-a copt bine. Com.din ȘUGAG-SEBEȘ. 3. S, m. (Prin Olt.) Epitet, dat unui om mare, prost (CADE), bleg sau molîu (CIAUȘANU, V. 180). – Pl.: (1, 2) rdorîndaie și morîndăie, (3) morîndăi. – Și: (3, probabil prin apropiere de moale^{1}) molîndáu s. m. CIAUȘANU, V. 180. – Etimologia necunoscută. Cf. m o r î n c i, m o r î n c e a I ă.