MOTROAȘCĂ, motroaște, s. f. (Reg.) Motoașcă. ♦ Mănunchi. – V. motoașcă.

motroáșcă, motroaște, s.f. (reg.) 1. Femeie mică, arătare ciudată: „...îi ies înainte două motroaște” (Bilțiu, 1999: 284). 2. Persoană mascată: „Dacă nu mă făcem motroașcă, nu știam că vine Anul Nou” (Bilțiu, 2009: 136;). 3. Ștergar înnodat, folosit într-un joc de inițiere („de-a motroașca”), prin care un actant este lovit, iar acesta trebuie să ghicească cine l-a lovit: „Capra ta ca o motroașcă / Și te mușcă și te-mproașcă” (Bilțiu, David, 2007: 217). ■ (onom.) Motroașcă, poreclă frecventă pentru persoanele mici de statură. – Din motoașcă (DLRM, MDA).

motroașcă, motroaște, s.f. – (reg.) Femeie mică, arătare ciudată: „...îi ies înainte două motroaște” (Bilțiu, 1999: 284). ♦ (onom.) Motroașcă, poreclă frecventă pentru persoanele mici de statură. – Din motoașcă (DLRM, MDA).

motroașcă, motroaște, s.f. – Femeie mică, arătare ciudată: „...îi ies înainte două motroaște” (Bilțiu 1999: 284). Motroașcă, poreclă frecventă pentru persoanele mici de statură. – Din motoașcă (MDA).

MOTROÁȘCĂ s. f. v. motoașcă.