4 definiții pentru mrănițău

Explicative DEX

mrănițău s [At: STOIAN, PĂST. 52 / E: mraniță + -ău] (Reg) Mraniță (1).

Sinonime

MRĂNIȚĂU s. v. mraniță.

mrănițău s. v. MRANIȚĂ.

Tezaur

MRĂNIȚĂU subst. (Regional) Mraniță (1). Traga, lopată de lemn pentru rînit „mrănițău” din tîrlâ și din strungă. STOIAN, PĂST. 52. – Mraniță + suf. -ău.

Intrare: mrănițău
mrănițău substantiv neutru
substantiv neutru (N57)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mrănițău
  • mrănițăul
  • mrănițău‑
plural
genitiv-dativ singular
  • mrănițău
  • mrănițăului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)