MĂLURICI s. m. Plantă erbacee cu rizom noduros, cu flori roz-purpurii și cu fructul o păstaie, care are la maturitate culoarea brună (Orobus variegatus). – Mălură + suf. -ici.

mălurici ssp [At: PANȚU, PL. / E: mălură + -ici] (Reg) 1 Plantă erbacee din familia leguminoaselor, cu rizom noduros, cu flori roz-purpurii dispuse în racem și cu fructul ca o păstaie care, la maturitate, are culoarea brună Si: măzărichea-cucului, orăstică (Orobus variegatus). 2 Orăstică (Orobus niger).

MĂLURICI s. m. pl. Plantă erbacee cu rizom noduros, cu flori roz-purpurii și cu fructul o păstaie, care are la maturitate culoarea brună (Orobus variegatus). – Mălură + suf. -ici.

MĂLURICI, mălurici, s. m. Plantă erbacee din familia leguminoaselor, cu rizom noduros și cu flori roz-pur- purii; fructul este o păstaie care la maturitate are o culoare brună (Orobus variegatus); orăstică.

MĂLURICI ~ m. Plantă erbacee meliferă cu tulpina erectă, ramificată, cu frunze penate și fructe păstăi, care crește prin pădurile de stejar și carpen; măzăriche-neagră; orăstică. /mălură + suf. ~ici

mălurici s. m.

!mălurici s. m.

mălurici s. m., pl. mălurici

MĂLURICI s. pl. (BOT.; Orobus variegatus) (reg.) orăstică, măzărichea-cucului.

MĂLURICI s. pl. v. orăstică.

MĂLURICI s. pl. (BOT.; Orobus variegatus) (reg.) orăstică, măzărichea-cucului.

mălurici s. pl. v. ORĂSTICĂ.

MĂLURICI subst. pl. 1. Plantă erbacee din familia leguminoaselor, cu rizom noduros, cu flori roz-purpurii dispuse în racem și cu fructul o păstaie care, la maturitate, are culoarea brună ; orăstică, măzărichea-cucului (Orobus variegatus). Cf. PANȚU, PL., DL. 2. Orăstică (Orobus niger). Cf. PANȚU, PL., CADE. – Mălură + suf. -ici.