MĂSLAG s. n. 1. Fructul foarte toxic al unei plante orientale (Anamirta cocculus), în formă de boabă roșie, folosit uneori pentru a ameți peștii pentru a-i pescui mai ușor. 2. (Bot.; reg.) Ciumăfaie. – Din magh. maszlag.

măslag s [At: LB / V: (reg) maslat, mazlac, ~lad, ~leac, ~leag, măzlac, măzlad, măzlag, mâs~, mislic / E: mg maszlag] 1 (Bot; îrg) Ciumăfaie (Datura stramonium). 2 Fruct toxic al plantei tropicale Anamirta Coceulus, în formă de boabă roșie de mărimea unei alune, folosit uneori pentru a ameți peștii spre a-i pescui mai ușor. 3 (Pex; reg) Carne tăiată mărunt care servește ca nadă pentru pești. 4 (Pgn) Momeală care se pune într-o cursă. 5 (Reg) Cereale încolțite din care se face rachiu.

MĂSLAG, măslage, s. n. 1. Fructul foarte toxic al unei plante orientale (Anamirta cocculus), în formă de boabă roșie, întrebuințat uneori pentru a ameți peștii spre a-i pescui mai ușor. 2. (Bot.; reg.) Ciumăfaie. – Din magh. maszlag.

MĂSLAG ~e n. Fructul toxic al unei plante orientale în formă de boabă roșie. /<ung. maszlag

maslat s vz măslag

mazlac s vz măslag

măslad s vz măslag

măsleac s vz măslag

măsleag s vz măslag

măzlac s vz măslag

măzlad s vz măslag

măzlag s vz măslag

mâslag s vz măslag

mislic² s vz măslag

moșlic² s vz măslag

maslád și -ág m. (ung. maszlag, sîrb. maslak, d. turc. maslak, băutură amețitoare). Liană, o plantă lemnoasă supțire, lungă și agățătoare (anamiria [saŭ menispérmum] cocculus saŭ cócculus suberósus), ale căreĭ fructe conțin o substanță veninoasă numită tot maslad (s. n.), care, amestecat cu mez de pîne, se întrebuințează la amețit și ucis peștiĭ. (Peștiĭ ucișĭ așa îs otrăvicĭoșĭ). – Și mă-.

măslád și -ág, V. maslad.

măslag (reg.) s. n.

măslag (reg.) s. n.

măslag s. n., pl. măslage

MĂSLAG s. v. ciumăfaie, laur.

măslag s. v. CIUMĂFAIE. LAUR.

MĂSLÁG subst. 1. (Învechit și regional) Ciumăfaie (Datura stramonium). Cf. LB, DDRF, ALEXI, W., TDRG. Frunzișoară și-un maslad, Cîtă lume-i pe-un meleag, Nu-i ca mine supărat. ȘEZ. I, 49, cf. III, 20. 2. Fruct toxic al plantei tropicale Anamirta Cocculus, în formă de boabă roșie de mărimea unei alune, folosit uneori pentru a ameți peștii spre a-i pescui mai ușor. Umplînd o cană cu apă, în care au băgat mislic. BĂRAC, T. 58/4. Se cumpără de la farmacie „boabe de pește”, „gogoși de pește”, „măsleac” sau „măslad”. . . din care se face apoi otrava pentru aruncat în pîraie. ANTIPA, P. 91. Nu pot fi nici gustoși și nu mai puțin sănătoși peștii prinși prin narcotice ca turta-lupului, mislicul sau gogoși de pește. ATILA, P. 142. Mai foloseau și „mislicul”, pe care îl pisau bine și-l amestecau cu carne. . . Toți peștii cari mîncau astfel. . . mureau. DRAGOMIR, O. M. 17. Aruncă mislic în apă pentru a ameți peștii și a-i putea prinde mai ușor. Com. din LANCRĂM-ALBA IULIA, cf. ALR II 2 651/310, 316, 365. 3. P. ext. (Regional) Carne tăiată mărunt care servește ca nadă pentru pești. Com. din VLĂSINEȘTI-DOROHOI, cf. ALR II 6 251/250, 272. ♦ P. g e n e r. Nadă, momeală (care se pune într-o cursă) (Moișeni-Sighetul Marmației). ALR 1 736/345. 4. (Regional) Cereale încolțite din care se face rachiul (Cristești-Botoșani). ALR II 6 351/414. Și: (regional) măslád, măsleág (ANTIPA, P. 784), măsleác, măzlág (ALR I 1 736/345, ALR II 6 251/346), măzlác (ALR II 6 251/250, 272, 279, 284), măzlád (ib. 6 251/349), maslát (ib. 6 251/361), mazlác (ib. 6 251/310), mîslág (BARCIANU), mislic subst. – Din magh. maszlag.

MASLÁT subst. v. măslag.

MAZLÁC subst. v. măslag.

MĂSLÁD subst. v. măslag.

MĂSLEAC subst. v. măslag.

MĂSLEAG subst. v. măslag.

MĂZLAC subst. v. măslag.

MĂZLAD subst. v. măslag.

MĂZLAG subst. v. măslag.