9 definiții pentru măsălău

Explicative DEX

măsălău sn [At: T. PAPAHAGI, M. 224 / V: masal~ / Pl: ? / E: pvb măsălui] I (Trs; Mar) Loc unde petrece noaptea sau stă la amiază cireada de vite sau turma de oi Vz amiezătoare, meriză, staniște. 2 (Reg) Despărțitură la stână unde dorm boii.

masalău sn vz măsălău

Regionalisme / arhaisme

măsălău s.n. (reg.) loc unde stă noaptea și la amiază cireada de vite sau turma de oi.

masalău1, (măsălău), s.n. – Locul unde dorm vitele (Papahagi, 1925). – Postverbal al lui măsălui „a poposi undeva peste noapte” (< mas) (MDA); din mas „popas peste noapte” + suf. -alău.

masalău2, s.n. – Masa de prânz; masa cea mare: „Să învelea focu’, să aibă pă amiazăzi, când or zini la masalău” (Calendar, 1980: 105). – Din masă (< lat. mensa).

masalău1, s.n. – Locul unde dorm vitele (Papahagi 1925). – Din mas „popas peste noapte”.

masalău2, s.n. – Masa de prânz; masa cea mare: „Să învelea focu’, să aibă pă amiazăți, când or zini la masalău” (Calendar 1980: 105). – Din masă (< lat. mensa) + -lău.

Tezaur

MĂSĂLĂU s. n. (Prin nordul Transilv. și Maram.) Loc unde petrece noaptea sau stă la amiază cireada de vite sau turma de oi. V. staniște, amiezătoare, meriză. Cf. T. PAPAHAGI, M. 224, CHEST. IV 54b/264, GLOSAR REG. ♦ (Regional) Despărțitură la stînă unde dorm boii (Dejani-Făgăraș). Cf. CHEST. V 34/28. - Pl.:? – Și: masalău s. n. T. PAPAHAGI, M. 224. – Postverbal de la măsălui.

MASALĂU s. n. v. măsălău.

Intrare: măsălău
măsălău substantiv neutru
substantiv neutru (N46)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • măsălău
  • măsălăul
  • măsălău‑
plural
genitiv-dativ singular
  • măsălău
  • măsălăului
plural
vocativ singular
plural
masalău
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)